CAP. I Dispoziţii generale
ART. 1 (1) Prezentul regulament stabileşte norme privind autorizarea şi funcţionarea contrapărţilor centrale, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărţile centrale şi registrele centrale de tranzacţii, denumit în continuare Regulamentul (UE) nr. 648/2012, precum şi în conformitate cu prevederile normelor europene emise în aplicarea acestuia. (2) Normele europene emise în aplicarea Regulamentului (UE) nr. 648/2012 reprezintă regulamentele europene delegate de completare a acestuia cu privire la o serie de standarde tehnice de reglementare, regulamentele europene de punere în aplicare a unor standarde tehnice de implementare conform Regulamentului (UE) nr. 648/2012, precum şi orientările şi recomandările Autorităţii europene pentru valori mobiliare şi pieţe (ESMA), emise în aplicarea Regulamentului (UE) nr. 648/2012, conform
Regulamentului (UE) nr. 1.095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), de modificare a
Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a
Deciziei 2009/77/CE a Comisiei.
ART. 2 (1) Termenii şi expresiile utilizate în prezentul regulament au semnificaţiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 şi în normele europene emise în aplicarea acestuia, în
Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare
Legea nr. 297/2004, şi în reglementările emise în aplicarea acesteia de Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F. (2) Contrapartea centrală se interpune între contrapărţile la contractele tranzacţionate pe una sau mai multe pieţe financiare, devenind astfel cumpărător pentru fiecare vânzător şi vânzător pentru fiecare cumpărător şi este responsabilă pentru funcţionarea unui sistem de compensare. Contrapartea centrală acţionează în oricare dintre calităţile de contraparte centrală pentru instrumente financiare derivate şi/sau de contraparte centrală pentru alte instrumente decât cele derivate, precum şi în calitate de casă de compensare în conformitate cu prevederile
art. 157 din Legea nr. 297/2004. (3) După abrogarea titlului III din
Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 13/2005 privind autorizarea şi funcţionarea depozitarului central, caselor de compensare şi contrapărţilor centrale, aprobat prin
Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 60/2005, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare
Regulamentul C.N.V.M. nr. 13/2005, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: 1. apel în marjă - cererea cu titlu de obligativitate, formulată de contrapartea centrală către un membru compensator şi, dacă este cazul, către contrapărţile centrale cu care a încheiat acorduri de interoperabilitate sau de un membru compensator către un client ori un membru noncompensator pentru încadrarea în limitele impuse contului de marjă; 2. cont de marjă - contul în care se evidenţiază fondurile băneşti şi/sau instrumentele financiare constituite în vederea garantării poziţiilor deschise, precum şi drepturile dobândite şi obligaţiile asumate; 3. cont de poziţie - contul deschis în sistemul electronic de compensare-decontare pentru membrii compensatori/ noncompensatori şi/sau clienţii acestora în care sunt evidenţiate contractele cumpărate şi/sau vândute, precum şi poziţiile deschise cu instrumente financiare ca urmare a încheierii de tranzacţii; 4. garanţie financiară - garanţie asupra valorilor mobiliare, definită conform
Ordonanţei Guvernului nr. 9/2004 privind unele contracte de garanţie financiară, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 222/2004, cu modificările şi completările ulterioare;