ART. 1 (1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi până la data de 31 martie 2022, pentru perioada suspendării temporare a contractului individual de muncă, din iniţiativa angajatorului, potrivit
art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a efectelor produse de coronavirusul SARS-CoV-2, indemnizaţiile de care beneficiază salariaţii se stabilesc la 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat şi se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, dar nu mai mult de 75% din câştigul salarial mediu brut prevăzut de
Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2022 nr. 318/2021. (2) De prevederile alin. (1) beneficiază salariaţii angajatorilor pe durata întreruperii sau reducerii temporare a activităţii, ca urmare a implementării măsurilor pentru diminuarea impactului tipului de risc prevăzute de hotărârile Guvernului pentru prelungirea stării de alertă pe teritoriul României. (3) De acordarea indemnizaţiei prevăzute la alin. (1) beneficiază şi salariaţii angajatorilor a căror activitate a fost suspendată ca urmare a anchetei epidemiologice efectuate de direcţiile de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cu excepţia salariaţilor aflaţi în concediu medical şi care primesc indemnizaţia de asigurări sociale aferentă. (4) Indemnizaţia prevăzută la alin. (1) se acordă şi se calculează corespunzător numărului de zile în care activitatea a fost suspendată, dar nu mai târziu de 31 martie 2022. (5) Indemnizaţia prevăzută la alin. (1) este supusă impozitării şi plăţii contribuţiilor sociale obligatorii, conform prevederilor
Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. (6) În cazul indemnizaţiei prevăzute la alin. (1), calculul, reţinerea şi plata impozitului pe venit, a contribuţiei de asigurări sociale de stat şi a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se realizează de către angajator din indemnizaţiile încasate din bugetul asigurărilor pentru şomaj. (7) Pentru calculul impozitului pe venit prevăzut la alin. (6) se aplică prevederile
art. 78 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare. Declararea impozitului pe venit, a contribuţiei de asigurări sociale de stat şi a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se realizează de angajator prin depunerea declaraţiei prevăzute la
art. 147 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare. (8) Termenul de plată şi declarare a obligaţiilor fiscale prevăzute conform alin. (6) este data de 25, inclusiv, a lunii următoare celei în care se face plata din bugetul asigurărilor de şomaj. (9) Pentru indemnizaţia prevăzută la alin. (1) nu se datorează contribuţie asiguratorie pentru muncă conform prevederilor
art. 220^5 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare. (10) În situaţia în care un angajat are încheiate mai multe contracte individuale de muncă, din care cel puţin un contract este activ pe perioada prevăzută la alin. (1), din care obţine venituri la nivelul indemnizaţiei prevăzute la alin. (1), acesta nu beneficiază de indemnizaţia respectivă. (11) În situaţia în care un angajat are încheiate mai multe contracte individuale de muncă şi toate sunt suspendate ca urmare a situaţiilor prevăzute la alin. (2), acesta beneficiază de indemnizaţia prevăzută la alin. (1) aferentă contractului individual de muncă cu drepturile salariale cele mai avantajoase.