Ţinând cont de faptul că evoluţia situaţiei epidemiologice la nivel mondial, generată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, s-a reflectat negativ atât în planul sănătăţii publice, cât şi în plan geopolitic, economic şi social, în considerarea faptului că actualul context epidemiologic, cu rezultat criză sanitară fără precedent, determină statele să acorde sprijin reciproc statelor terţe pentru prevenirea sau rezolvarea unor situaţii de urgenţă survenite ca urmare a unor epidemii, pandemii, catastrofe sau dezastre naturale, având în vedere necesitatea asigurării derulării în condiţii de eficienţă şi eficacitate a activităţii la nivelul unităţilor sanitare publice cu paturi, se impune luarea unor măsuri care să asigure un management adecvat al cazurilor spitalizate, concomitent cu asigurarea sustenabilităţii în furnizarea acestor servicii medicale atât pentru tratarea pacienţilor diagnosticaţi cu COVID-19, cât şi pentru tratarea pacienţilor cu alte afecţiuni, indiferent de cazuistică. Luând în considerare problemele apărute în sistemul de asistenţă medicală din România la nivelul unui număr însemnat de unităţi sanitare, cu consecinţe directe în calitatea îngrijirilor medicale acordate populaţiei, în vederea eficientizării, asumării şi responsabilizării actului managerial şi pentru realizarea unei proporţionalităţi între atribuţiile şi responsabilitatea pentru membrii consiliilor de administraţie de la nivelul spitalelor publice, ţinând cont de atribuţiile suplimentare care i-au revenit Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS) în perioada stării de alertă, în calitate de principală instituţie finanţatoare a sistemului de asigurări sociale de sănătate, în ceea ce priveşte gestionarea, implementarea şi controlul ducerii la îndeplinire a prevederilor
Legii nr. 136/2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătăţii publice în situaţii de risc epidemiologic şi biologic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a prevederilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 82/2020, cu modificările ulterioare, precum şi a prevederilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 3/2021 privind unele măsuri pentru recrutarea şi plata personalului implicat în procesul de vaccinare împotriva COVID-19 şi stabilirea unor măsuri în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât principalul rol al consiliului de administraţie, ca organ de conducere al CNAS, este de a elabora şi a realiza strategia în domeniul asigurărilor sociale de sănătate, iar în actualul context epidemiologic CNAS are şi obligaţia de a aduce la îndeplinire măsurile specifice prevăzute în
Strategia de vaccinare împotriva COVID-19 în România, aprobată prin
Hotărârea Guvernului nr. 1.031/2020, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că actualul context epidemiologic a impus stabilirea unor măsuri pentru a preveni riscul apariţiei îmbolnăvirilor, se impune, pentru a evita apariţia unor situaţii de natură a îngreuna activitatea la nivelul Colegiului Medicilor din România, completarea cadrului legal, astfel încât activităţile la nivelul organelor de conducere să se desfăşoare şi prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanţă. În acest context, ţinând seama de starea de fapt obiectivă, determinată de dinamica evoluţiei situaţiei epidemiologice naţionale şi internaţionale privind răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pentru continuarea activităţilor specifice sistemului de asigurări sociale de sănătate, precum şi pentru asigurarea managementului la nivel decizional se impune luarea de măsuri pentru asigurarea şi motivarea resurselor umane implicate. Întrucât măsurile care se impun a fi luate nu suportă amânare, consecinţele negative ale lipsei intervenţiei legislative în regim de maximă urgenţă constând în îngreunarea activităţii instituţiilor care au ca principal obiectiv protejarea asiguraţilor şi reprezentarea intereselor acestora, în vederea asigurării cadrului legal pentru acordarea de ajutoare umanitare de către statul român către alte state, din produsele existente în cadrul rezervei pentru situaţii speciale a Ministerului Sănătăţii, precum şi acordarea dreptului Ministerului Sănătăţii de a realiza ajutoare umanitare sau donaţii către alte state pentru prevenirea sau rezolvarea unor situaţii de urgenţă survenite ca urmare a unor epidemii, pandemii, catastrofe sau dezastre naturale, luând în considerare faptul că toate aceste aspecte vizează interesul public şi prin neasigurarea resurselor umane necesare se pot genera vulnerabilităţi în modul de acţiune a structurilor implicate, acestea reprezentând situaţii de urgenţă, extraordinare, ce nu pot fi amânate fără riscul unor disfuncţionalităţi instituţionale,