În temeiul prevederilor
art. 5 şi 53 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 5 lit. c) şi ale
art. 47 pct. 2 lit. k) din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale
art. IV alin. (1) din Legea nr. 403/2004 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a adoptat următoarele norme, prin care se stabilesc nivelul primelor de asigurare şi termenele de plată a acestora, limitele despăgubirilor corelate cu nivelul primelor de asigurare, criteriile de selecţie şi condiţiile de autorizare, precum şi de retragere a autorizării asigurătorilor şi alte elemente pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule. Definiţii În înţelesul prezentului act normativ se folosesc următoarele definiţii: a) autovehicule - vehicule cu propulsie proprie supuse înmatriculării, inclusiv remorci, semiremorci sau ataşe tractate de acestea, precum şi tramvaie; b1) proprietar - persoana fizică sau juridică, titulară a dreptului de proprietate asupra unui autovehicul; b2) utilizator - persoana căreia, în baza unui contract încheiat cu proprietarul de drept, i s-a atribuit pe o anumită perioadă dreptul de folosinţă a unui autovehicul; c) accident de autovehicule - eveniment neprevăzut şi întâmplător provocat prin intermediul unui autovehicul ce cauzează prejudicii unor terţe persoane şi care poate da naştere unei/unor cereri de despăgubire; d) prejudiciu - efectul negativ suferit de un terţ, parte prejudiciată, prin producerea unui accident de autovehicul, cu excepţia efectelor negative care angajează răspunderea transportatorului; e) parte prejudiciată - persoana/persoanele îndreptăţită/ îndreptăţite să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a unui accident de autovehicul, în conformitate cu prevederile legale; f) asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule, denumită în continuare asigurare obligatorie RCA (răspundere civilă auto) - contractul de asigurare probat prin documentul de asigurare, prin care un asigurător autorizat, în baza unei prime plătite de asigurat, se obligă să despăgubească prejudiciile cauzate terţilor în perioada de valabilitate a documentului de asigurare ca urmare a producerii unui accident de autovehicul, în condiţiile legii; g) asigurat - proprietarul de autovehicul care a încheiat cu un asigurător RCA o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule; h) asigurător RCA - societate de asigurare autorizată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să practice asigurarea obligatorie RCA în conformitate cu prevederile prezentelor norme; i) fondul de protecţie a victimelor străzii - fond constituit şi finanţat în condiţiile legii de asigurătorii RCA; j) document de asigurare RCA - poliţa de asigurare pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule pe teritoriul României, care probează încheierea contractului de asigurare RCA; k) limitele teritoriale de acoperire ale asigurării obligatorii RCA - teritoriul României;