2. servicii pentru care se aplică taxare inversă întrucât persoana impozabilă stabilită în străinătate nu şi-a desemnat un reprezentant fiscal în România, conform prevederilor
art. 151 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003. Beneficiarii vor justifica scutirea de taxă pe valoarea adăugată cu factura emisă de către prestator, documente din care să rezulte că finanţarea este asigurată din fondurile prevăzute la art. 1 şi 2 şi o declaraţie pe propria răspundere a persoanei impozabile stabilite în străinătate că nu şi-a desemnat un reprezentant fiscal în România. Dacă persoana impozabilă stabilită în străinătate şi-a desemnat un reprezentant fiscal în România, nu se aplică taxare inversă pentru operaţiunile prevăzute la
art. 151 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, respectiv operaţiunile trebuie derulate prin reprezentant fiscal, fiind aplicabile prevederile lit. b) în vederea scutirii de taxă pe valoarea adăugată. (2) Nu este obligatoriu ca noţiunile contractor şi subcontractor să se regăsească ca atare în contractele încheiate pentru realizarea obiectivelor sau proiectelor finanţate din fondurile prevăzute la art. 1 şi 2. Agenţiile de implementare definesc părţile implicate în aceste operaţiuni, respectiv beneficiari, contractori şi subcontractori, în înţelesul prezentelor norme, în funcţie de cerinţele fiecărei unităţi finanţatoare, în documentaţia ce însoţeşte cererea de eliberare a certificatului de scutire de taxă pe valoarea adăugată. (3) Pentru operaţiunile prevăzute la art. 2 se consideră beneficiar al fondurilor unitatea care gestionează fondurile respective.
ART. 4 (1) Restituirea taxei pe valoarea adăugată, prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. a), se efectuează de organele fiscale teritoriale la cererea beneficiarilor. (2) Cererile de restituire a taxei pe valoarea adăugată se depun la organul fiscal teritorial la care sunt înregistraţi titularii cererii, trimestrial, cel mai târziu până la finele lunii următoare încheierii unui trimestru, şi vor fi însoţite numai de documente aferente cumpărărilor efectuate în trimestrul pentru care se solicită restituirea taxei pe valoarea adăugată. Nedepunerea în termen şi necuprinderea tuturor documentelor justificative atrag pierderea dreptului de restituire a taxei pe valoarea adăugată. (3) Prin derogare de la prevederile alin. (2), în cazuri temeinic justificate, la solicitarea beneficiarilor, ministrul finanţelor publice poate aproba efectuarea restituirii taxei pe valoarea adăugată în situaţia în care cererea de restituire şi/sau documentele justificative nu au fost depuse în termenul prevăzut la alin. (2). (4) Documentaţia necesară pentru restituirea taxei pe valoarea adăugată trebuie să cuprindă: a) cererea de restituire a taxei pe valoarea adăugată, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 1; b) copie de pe certificatul de înregistrare fiscală a solicitantului; c) facturi fiscale sau alte documente legal aprobate din care să rezulte cuantumul taxei pe valoarea adăugată aferente achiziţiilor de bunuri şi/sau servicii pentru care se solicită restituirea taxei pe valoarea adăugată; d) dovada plăţii până la data soluţionării cererii pentru bunurile sau serviciile achiziţionate pentru care se solicită restituirea taxei pe valoarea adăugată (dispoziţii de plată, dispoziţii de încasare, ordine de plată, cecuri, extrase de cont, chitanţe, bonuri fiscale emise de aparate de marcat electronice fiscale sau alte documente de plată); e) documente din care să rezulte modalitatea de finanţare, însoţite de traducerea autorizată a acestora, după caz; f) adresa din partea agenţiei de implementare prin care sunt definite părţile implicate în derularea operaţiunilor, respectiv beneficiari, contractori şi subcontractori, în înţelesul prezentelor norme, după caz; g) copii de pe documentele care atestă calitatea de plătitor de taxă pe valoarea adăugată a furnizorilor de bunuri sau a prestatorilor de servicii, contractori şi/sau subcontractori.