I. Dispoziţii generale
ART. 1 Staţiunile comunale de montă sunt unităţi zootehnice ale consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, respectiv ale municipiilor, care asigură adăpostirea şi îngrijirea reproducătorilor masculi, precum şi reproducţia la speciile bovine, ovine, caprine, porcine şi cabaline prin montă naturală, cu reproducători de mare valoare zootehnică.
ART. 2 Fiecare staţiune de montă se va organiza în aşa fel încât raza sa de activitate să nu depăşească distanţa de 4-5 km de la crescătorul de animale.
ART. 3 Pentru fiecare reproducător mascul, în funcţie de specie şi de vârstă, se repartizează anual un număr de femele, astfel: - pentru un taur 50-70 de vaci; - pentru un vier 20-30 de scroafe; - pentru un berbec 30-35 de oi; - pentru un armăsar 25-30 de iepe.
ART. 4 (1) În localităţile unde numărul femelelor de reproducţie nu justifică funcţionarea staţiunilor de montă se organizează puncte săteşti de montă. (2) În punctele săteşti de montă acţionează reproducători proprietate a crescătorilor, autorizaţi conform legislaţiei în vigoare. (3) Punctele săteşti de montă funcţionează la domiciliul crescătorilor de reproducători. Pentru armăsarii de montă publică aceste puncte se pot organiza în cadrul ocoalelor silvice, sedii de district şi cantoane silvice.