ART. 1 Patrimoniul genetic al animalelor reprezintă nucleul autohton al populatiilor de animale, sericicole şi piscicole, izolate reproductiv, al raselor, liniilor pure şi hibrizilor, categorii superioare de ameliorare a speciilor care difuzează progres genetic.
ART. 2 (1) Deţinătorii de patrimoniu genetic al animalelor sunt persoanele fizice sau juridice care au în proprietate speciile, rasele, liniile pure şi hibrizii nucleelor de animale, sericicole şi piscicole, necesare în activitatea de selecţie, testare şi hibridare, în producerea de material seminal congelat, în asigurarea de armasari pentru monta publică. (2) Deţinătorii de patrimoniu genetic al animalelor întocmesc anual programe proprii de restructurare în vederea ameliorării, pe baza programului general întocmit la nivelul tarii de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei. (3) Anual deţinătorii de patrimoniu genetic al animalelor sunt stabiliţi în lista întocmită de Agenţia Naţionala de Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie, avizată de Direcţia generală strategii, sinteze, politici agroalimentare şi politici comerciale europene din cadrul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei şi aprobată prin ordin al ministrului agriculturii şi alimentaţiei.
ART. 3 Lista cuprinde deţinătorii de patrimoniu genetic ale căror efective de animale sunt atestate pe baza rezultatului controlului oficial al productiilor, executat şi/sau avizat de Agenţia Naţionala de Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie în anul anterior acordării sprijinului financiar, şi care sunt menţinute în control, conform programului specific fiecărei specii în anul acordării acestui sprijin.
ART. 4 Efectivele de animale cuprinse în patrimoniul genetic finanţat de la bugetul de stat aparţin uneia dintre categoriile enumerate, pe specii, astfel: A. Taurine: a) vaci - mame de tauri, nominalizate; b) vaci şi bivolite în rasa curata, aflate în controlul oficial al productiilor; c) vaci primipare - fiice ale taurilor în testare; d) tauri în exploatare, tauri în asteptare autorizaţi;