Parlamentul României adoptă prezenta lege.   Â
ART. 1    Se autorizează Ministerul JustiÅ£iei să vândă locuinÅ£ele de serviciu pe care le are în administrare la data intrării în vigoare a prezentei legi.   Â
ART. 2    (1) Pot cumpăra o singură locuinţă de serviciu titularii contractelor de închiriere, dacă le deţin în baza unui contract valabil încheiat.    (2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) persoanele care au în proprietate, în aceeaşi localitate, ele sau soţul, soţia ori copiii aflaţi în întreţinere, o locuinţă proprietate personală care îndeplineşte condiţiile minimale prevăzute de
Legea locuinÅ£ei nr. 114/1996, republicată, cu modificările ÅŸi completările ulterioare. De asemenea, se exceptează persoanele a căror activitate în Ministerul JustiÅ£iei a încetat prin demisie sau din motive imputabile lor, în condiÅ£iile prevăzute de lege.   Â
ART. 3    (1) LocuinÅ£ele de serviciu pot fi vândute titularilor de contract de închiriere cu plata integrală a valorii locuinÅ£ei sau în rate. La încheierea contractelor de vânzare-cumpărare cu plata în rate se va achita un avans minim de 20% din valoarea locuinÅ£ei, stabilită la data vânzării.    (2) Ratele lunare pentru achitarea contravalorii locuinÅ£elor se vor eÅŸalona pe o perioadă de maximum 20 de ani, cu o dobândă anuală de 8%.    (3) Vânzarea locuinÅ£elor de serviciu se efectuează prin structuri proprii, abilitate prin ordin al ministrului justiÅ£iei.   Â
ART. 4    (1) Preţul de vânzare se stabileşte pe baza unui raport de evaluare, elaborat de persoane fizice sau juridice autorizate, potrivit legii. Evaluatorii vor fi selectaţi, conform legislaţiei în vigoare, de către Ministerul Justiţiei.    (2) În preţul de vânzare se include şi valoarea terenului/cotei-părţi de teren aferent locuinţei.    (3) Preţul stabilit potrivit alin. (1) nu poate fi mai mic decât valoarea contabilă a locuinţei de serviciu.    (4) Răspunderea privind corectitudinea stabilirii preţului de vânzare revine exclusiv evaluatorului selectat care a întocmit raportul de evaluare.