În temeiul art. 108 din Constituţie, republicată, şi al
art. 19 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
ART. 1 Prezenta hotărâre stabileşte procedura de repatriere a copiilor în ţară, de identificare a părinţilor sau a altor reprezentanţi legali ai lor, modul de avansare a cheltuielilor ocazionate de întoarcerea în ţară a acestora, precum şi serviciile de protecţie specială competente să asigure protecţia în regim de urgenţă a copiilor neînsoţiţi, repatriaţi.
ART. 2 În înţelesul prezentei hotărâri, este copil neînsoţit cetăţeanul român sub vârsta de 18 ani, care nu are capacitate deplină de exerciţiu, care a sosit pe teritoriul altui stat neînsoţit de nici unul dintre părinţii săi sau de un alt reprezentant legal ori care nu se găseşte sub supravegherea legală a unei alte persoane. Acelaşi regim juridic este aplicabil şi copilului care este lăsat neînsoţit după ce a intrat pe teritoriul statului străin în cauză ori al altui stat.
ART. 3 Misiunile diplomatice, respectiv oficiile consulare ale României în străinătate, sunt responsabile de aplicarea prevederilor prezentei hotărâri în ceea ce priveşte demersurile pentru transmiterea datelor primite de la autorităţile străine în vederea identificării în ţară a copiilor şi a familiei acestora şi efectuarea de demersuri pe lângă autorităţile locale străine în vederea obţinerii unei măsuri de protecţie adecvate până la momentul repatrierii lor.
ART. 4 (1) Misiunile diplomatice, respectiv oficiile consulare ale României în străinătate, de îndată ce intră în posesia unei informaţii privind existenţa în ţara de reşedinţă a unor copii aflaţi în situaţia prevăzută la art. 2, trebuie să solicite autorităţilor locale străine competente datele de identificare a copiilor în cauză, precum şi alte informaţii utile în vederea repatrierii, în special: a) dacă copilul în cauză posedă paşaport sau alt document de identitate; b) dacă este stabilită data repatrierii, iar în caz afirmativ, când şi în ce condiţii; c) orice alte informaţii de natură a facilita identificarea copilului şi protejarea acestuia. (2) Misiunile diplomatice sau oficiile consulare vor întreprinde demersurile prevăzute la art. 3 şi în cazul în care semnalarea prezenţei copilului pe teritoriul statului de reşedinţă vine din partea copilului, a familiei acestuia, a unei organizaţii neguvernamentale sau a unei autorităţi locale cu competenţe în asistenţa şi protecţia minorilor, precum şi în cazul în care autorităţile române sau alte persoane le încunoştinţează despre aceasta.
ART. 5