────────── Aprobat prin
Ordinul nr. 333 din 19 martie 2018, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 300 din 3 aprilie 2018.────────── 1. Scop şi obiective Scopul prezentului ghid este de aducere la cunoştinţa navigatorilor, armatorilor sau persoanelor desemnate cu răspunderi în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la bordul navelor a aspectelor tratate de
Convenţia privind munca în sectorul maritim (MLC 2006), denumită în continuare
Convenţia MLC 2006 cu privire la: - prevenirea accidentelor şi bolilor sau efectelor nocive asupra sănătăţii navigatorilor, care rezultă din munca şi activitatea la bordul navei sau în port; – faptul că responsabilitatea pentru siguranţa şi sănătatea în muncă este înţeleasă şi rămâne o prioritate pentru toţi cei implicaţi în transportul maritim (autorităţi, armatori, navigatori); – promovarea consultării şi cooperării între autorităţi, organizaţii de armatori şi organizaţii de navigatori, în vederea îmbunătăţirii sănătăţii şi siguranţei muncii la bord; – reprezentarea corespunzătoare a echipajului în problemele legate de securitatea şi sănătatea în muncă la bord. Autoritatea competentă naţională responsabilă cu gestionarea siguranţei şi securităţii în muncă la bordul navelor este Ministerul Transporturilor (MT), care, prin Autoritatea Navală Română (ANR), urmăreşte respectarea legislaţiei interne şi internaţionale specifice din domeniul maritim. Siguranţa şi sănătatea în muncă, denumită în continuare SSM, este centrată pe managementul riscului prin aplicarea măsurilor de prevenţie şi protecţie. Mediul naval cuprinde factori fizici, ergonomici, chimici, biologici, psihologici şi/sau sociali, care pot conduce la accident de muncă, vătămare sau boală. Domeniul naval este relativ periculos şi cu puţine date înregistrate în ceea ce priveşte accidentele de muncă. Navigatorii trebuie să fie sănătoşi din punct de vedere psihic şi fizic pentru a-şi putea desfăşura activitatea în mod productiv şi sigur. Mulţi armatori (angajatori) recunosc importanţa îmbunătăţirii siguranţei pe navă, lucru care duce la menţinerea personalului experimentat, dar şi la atragerea de noi candidaţi în sectorul maritim. Astfel, normele de protecţie a muncii nu trebuie privite drept costuri economice, ci investiţii în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Convenţia MLC 2006, „al patrulea pilon“, împreună cu
SOLAS,
STCW