Inapoi la Cautare

DECIZIE 99 /2019


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (1) lit. a) teza a doua şi alin. (3) fraza a doua teza a doua din Codul penal


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 01.04.2020, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (01.04.2020) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

 şi (3) din Codul penal
 cu privire la liberarea condiţionată în cazul pedepsei închisorii. Astfel, prin impunerea aceluiaşi prag de 20 de ani de executare efectivă a pedepsei aplicate, se ajunge la o situaţie similară cu aceea a persoanelor condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Prin urmare, deşi, sub acest aspect, nu este menţionată expres vreo deosebire între persoanele condamnate la acelaşi fel de sancţiune penală - şi anume, pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani -, în concret, regulile se aplică diferit în cazul în care pedeapsa închisorii este de 30 de ani. Altfel spus, deşi persoana privată de libertate este condamnată la pedeapsa închisorii, în fapt, pentru a fi liberată condiţionat, prin aplicarea regulilor impuse de prevederile art. 100 alin. (1) lit. a)
 şi alin. (3) din Codul penal
, i se impune executarea unei fracţii din pedeapsă egală cu aceea prevăzută pentru pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Aşadar, instanţa apreciază că dispoziţiile de lege criticate instituie, fără nicio justificare, o deosebire de regim juridic în cadrul aceleiaşi categorii de persoane, ceea ce conduce la o discriminare negativă cu privire la persoanele condamnate la pedeapsa închisorii de 30 de ani. Or, norma referitoare la considerarea ca executată a unei părţi din durata pedepsei ca urmare a muncii prestate ar trebui să se aplice tuturor persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii, ceea ce, în concret, nu se poate realiza în cazul în care pedeapsa aplicată este de 30 de ani, deoarece limita minimă de 20 de ani prevăzută de dispoziţiile art. 100 alin. (1) lit. a) din Codul penal
 este egală cu fracţia minimă de două treimi din durata pedepsei închisorii - când aceasta este mai mare de 10 ani -, fracţie stabilită de prevederile art. 100 alin. (3) fraza a doua teza a doua din Codul penal
.

    7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

    8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că normele referitoare la instituţia liberării condiţionate, cuprinse în Codul penal
 şi în Legea nr. 254/2013
 (privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal), sunt în perfectă concordanţă cu orientarea europeană în materie, aceea de a reglementa acordarea liberării condiţionate ţinând cont exclusiv de conduita persoanei condamnate pe durata executării pedepsei, întrucât, în acest fel, persoana respectivă este motivată, cunoscând că o bună conduită o aduce mai aproape de punerea în libertate. Liberarea condiţionată nu reprezintă un drept recunoscut condamnatului de a nu executa pedeapsa până la termen, ci un instrument juridic prin care instanţa de judecată, chemată să evalueze conduita persoanei condamnate, constată că nu mai este necesară continuarea executării pedepsei în regim de detenţie până la împlinirea integrală a duratei stabilite cu ocazia condamnării, întrucât condamnatul, prin conduita avută pe durata executării, dovedeşte că a făcut progrese în vederea reintegrării sociale şi convinge astfel instanţa că nu va mai comite infracţiuni, iar liberarea sa anticipată nu prezintă niciun pericol pentru colectivitate. Pe cale de consecinţă, este dreptul legiuitorului de a stabili, în mod fundamentat, regulile privind acordarea liberării condiţionate, inclusiv din perspectiva fracţiei din pedeapsă ce se cere a fi executată de persoana condamnată. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale - referitoare atât la dispoziţiile Codului penal din 1969
 şi ale Legii nr. 275/2006
 (privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal), cât şi la prevederile noului Cod penal
 -, şi anume deciziile nr. 1.699 din 17 decembrie 2009
, nr. 1.037 din 14 iulie 2011
 şi nr. 595 din 1 octombrie 2015
.

    9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 100 alin. (1) lit. a)
 şi alin. (3) din Codul penal
 sunt constituţionale. Arată că prevederile de lege criticate nu aduc atingere principiului constituţional care consacră egalitatea în drepturi, întrucât se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată în ipoteza normei legale. Invocă, astfel, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a statuat că prevederile art. 16 din Legea fundamentală
 vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor (deciziile nr. 53 din 19 februarie 2002
, nr. 1.615 din 20 decembrie 2011
 şi nr. 323 din 30 aprilie 2015
). Consideră că este atributul exclusiv al legiuitorului să stabilească în ce condiţii poate fi acordată liberarea condiţionată şi mijloacele de stimulare a condamnaţilor în vederea îndeplinirii scopurilor pedepsei. Referitor la critica autorului excepţiei, potrivit căreia nu poate beneficia de munca prestată la calculul fracţiunii de pedeapsă necesare în vederea liberării condiţionate în cazul pedepsei închisorii de 30 de ani, arată că o eventuală modificare a soluţiei legislative în sensul dorit de autor nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate, întrucât Curtea nu se poate substitui legiuitorului pentru a crea sau a modifica o normă juridică.

    10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

<   1   2   3   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Comentarii Act

Nu sunt comentarii momentan.

Posteaza pe retele sociale

Pentru a posta un comentariu trebuie sa va autentificati


Daca nu aveti inca un cont si vreti sa va inregistrati dati click aici


Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda LegisPlus
Testeaza LegisPlus
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic

Info

Se încarcã, vã rugãm asteptati.