având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 5 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 20.291/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 167 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "R.T.P. Gravitas Servcom" - S.R.L. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor constituţionale, deoarece textul legal criticat acordă exclusiv instanţei de judecată dreptul de a aprecia cu privire la utilitatea unei probe indiferent de istoricul cauzei, respectiv dacă aceasta rezultă sau nu din dezbateri. Dispoziţiile criticate permit instanţei, "printr-o interpretare excesivă şi nefondată, să respingă nemotivat probele solicitate de către o parte procesuală, cu precizarea exclusivă că utilitatea şi concludenţa lor nu rezultă din dezbateri. Or, este contrar raţiunii prevederilor constituţionale ca toate garanţiile părţilor litigante să fie retrase sau chiar abolite ca urmare a aprecierii subiective a judecătorului". Autorul apreciază că "asigurarea eficienţei garanţiilor constituţionale şi consolidarea actului de justiţie s-ar realiza numai dacă s-ar permite părţilor să administreze probele pe care le consideră necesare în vederea dovedirii afirmaţiilor lor. Textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât încalcă liberul acces la justiţie, câtă vreme, deşi părţile au posibilitatea să propună orice mijloc de probă, este la latitudinea şi aprecierea instanţei să respingă administrarea acestora". Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile
art. 167 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie, ale
art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile
art. 167 din Codul de procedură civilă. În realitate, în urma analizei susţinerilor autorului excepţiei, Curtea constată că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile
art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dispoziţii ce au următorul conţinut: "Dovezile se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere." Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor
art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale
art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, ale
art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare,
art. 30 alin. (2) privind libertatea de exprimare şi ale
art. 53 alin. (1) şi (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi din Constituţia României. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor legale atacate, prin raportare la critici similare. Astfel, prin
Decizia nr. 840 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 22 ianuarie 2007, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile legale atacate sunt constituţionale. Curtea a arătat că, în ceea ce priveşte competenţa recunoscută instanţei de a hotărî asupra admisibilităţii unei probe, în funcţie de pertinenţa şi concludenţa sa, aceasta este un corolar firesc şi necesar al învestirii sale cu soluţionarea cauzei pe care este ţinută să o finalizeze printr-o hotărâre legală şi temeinică. Dincolo de raţiunile care impun şi justifică o atare prerogativă, consacrarea ei nu relevă însă niciun fine de neconstituţionalitate. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.