┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, obiecţie formulată de Preşedintele României. 2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată în temeiul
art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al
art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 5.757 din 30 septembrie 2020 şi constituie obiectul Dosarului nr. 1.615A/2020. La sesizare a fost anexată Legea pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii. 3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate, Preşedintele României susţine că legea criticată contravine dispoziţiilor constituţionale ale
art. 1 alin. (3) şi (5),
art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1),
art. 117 alin. (3), art. 147 alin. (4) şi
art. 148 alin. (2) şi (4) prin raportare la normele constituţionale de referinţă, respectiv
art. 116 alin. (2) teza finală,
art. 117 alin. (3) şi
art. 11, pentru motivele care vor fi redate în continuare. 4. Art. I pct. 1 din legea criticată - cu referire la art. 11 alin. (2), (3) şi (5) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2009 - încalcă prevederile
art. 1 alin. (5) şi
art. 16 alin. (1) din Constituţie. În acest sens, arată că, potrivit
art. 2 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, „Dispoziţiile prezentei legi nu se aplică personalului din Banca Naţională a României, Autoritatea de Supraveghere Financiară, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii“. Analizând prevederile legale aplicabile celorlalte autorităţi publice autonome enumerate alături de Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (denumită în continuare ANCOM) în cuprinsul
art. 2 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, se poate constata că niciuna dintre funcţiile de conducere de la nivelul fiecăreia dintre acestea nu este asimilată celor de ministru sau de secretar de stat. Ca efect al normei deduse controlului de constituţionalitate, prin asimilarea funcţiilor respective, ANCOM ar deveni singura autoritate dintre cele prevăzute de
art. 2 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 cu privire la care s-ar crea un regim juridic hibrid în privinţa statutului şi salarizării aferente funcţiilor de demnitate publică. Astfel, pe de-o parte, funcţiile respective vor deveni funcţii de demnitate publică, asimilate în rang cu cele de ministru sau secretar de stat, însă, pe de altă parte, salarizarea acestor funcţii nu va urma regimul juridic pentru funcţiile cu care sunt asimilate, respectiv cel prevăzut în
anexa nr. IX din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. În consecinţă, asimilarea nou-instituită nu ar mai justifica includerea ANCOM în rândul autorităţilor enumerate la
art. 2 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, întrucât asimilarea ar atrage chiar incidenţa dispoziţiilor cuprinse în
anexa nr. IX din Legea-cadru nr. 153/2017