┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar, obiecţie formulată de Avocatul Poporului, în temeiul
art. 146 lit. a) din Constituţie şi al
art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. 2. Cu Adresa nr. 18.228 din 9 octombrie 2020, Avocatul Poporului a trimis Curţii Constituţionale sesizarea formulată, care a fost înregistrată cu nr. 6.142 din 9 octombrie 2020 şi constituie obiectul Dosarului nr. 1.715A/2020. 3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate, autorul obiecţiei susţine că Legea pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 160/1998 pentru organizarea şi exercitarea profesiunii de medic veterinar contravine prevederilor constituţionale ale
art. 1 alin. (3) privind caracteristicile statului de drept şi ale
art. 1 alin. (5), în componenta sa privind principiul legalităţii şi principiul securităţii raporturilor juridice, ale
art. 45 privind libertatea economică şi ale
art. 135 alin. (1) referitor la principiile economiei de piaţă. Astfel, legea criticată impune unităţilor farmaceutice veterinare pentru comercializarea cu amănuntul obligaţii noi referitoare la condiţiile de funcţionare, comercializarea şi administrarea produselor medicinale veterinare constând în (i) obligativitatea desfăşurării activităţii din cadrul farmaciilor veterinare şi al punctelor farmaceutice veterinare exclusiv în prezenţa unui medic veterinar [art. I pct. 17 referitor la modificarea
art. 37 alin. (3) din Legea nr. 160/1998], respectiv obligativitatea deţinerii acţionariatului majoritar şi a majorităţii voturilor în cadrul adunării generale de către medici veterinari [art. I pct. 14 referitor la modificarea
art. 28 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 160/1998]. 4. Cu privire la prima obligaţie impusă, autorul obiecţiei arată că prin art. I pct. 17 din legea criticată se modifică
art. 37 alin. (3) din Legea nr. 160/1998, în sensul că activitatea din cadrul farmaciilor veterinare şi al punctelor farmaceutice veterinare se desfăşoară exclusiv în prezenţa unui medic veterinar cu drept de liberă practică, responsabil pentru vânzarea produselor medicinale veterinare. Respectarea acestei obligaţii se realizează sub sancţiunea contravenţională prevăzută la art. I pct. 20 din lege cu referire la introducerea art. 45^1 alin. (4) în
Legea nr. 160/1998, în sensul că desfăşurarea activităţii prevăzute la
art. 37 alin. (3) fără prezenţa medicului veterinar se sancţionează gradual, pornind de la avertisment pentru prima abatere şi ajungând până la 10.000 de lei şi suspendarea activităţii pentru o perioadă de 3 luni. 5. Deşi impune condiţii care modifică substanţial cadrul legal în vigoare, actul normativ criticat nu reglementează dispoziţii tranzitorii referitoare la termene adecvate pentru îndeplinirea noilor obligaţii impuse de legiuitor. Or, absenţa termenului de implementare a acestora creează o disproporţie vădită între interesul public protejat (sănătatea publică şi a animalelor) şi destinatarii normei juridice, afectând direct libertatea economică şi principiile economiei de piaţă şi indirect dreptul consumatorilor finali, care ajung să resimtă toate consecinţele negative generate de situaţia de blocaj care se produce ca efect imediat al adoptării modificărilor legislative, în sensul că proprietarilor de animale le va fi limitat/îngrădit accesul la medicamente veterinare necesare sănătăţii animalelor deţinute, având ca finalitate deteriorarea stării de sănătate a acestora. 6. Avocatul Poporului consideră ca fiind necesară reglementarea unui termen adecvat pentru implementarea măsurilor preconizate de lege, un exemplu de conduită juridică loială în acest sens fiind chiar termenul de aplicare a
Regulamentului (UE) 2019/6 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind produsele medicinale veterinare şi de abrogare a
Directivei 2001/82/CE care, deşi a intrat în vigoare la 27 decembrie 2019, urmează a fi aplicat până la 28 ianuarie 2022. Astfel, conduita impusă de legiuitor, în lipsa unui termen realist de implementare, nu apare ca fiind proporţională cu scopul urmărit (acela de a asigura sănătatea publică şi a animalelor), întrucât, pe de-o parte, numărul medicilor veterinari existenţi pe piaţa din România care îndeplinesc condiţiile propuse spre a fi instituite prin legea analizată este insuficient pentru a asigura îndeplinirea atribuţiilor exclusive care le-ar reveni la nivelul întregii ţări, iar, pe de altă parte, dacă farmaciile veterinare ar reuşi totuşi să se menţină pe piaţă, nu se vor putea conforma în timp util acestor cerinţe, fiind în cele mai multe cazuri vorba despre unităţi ce deservesc un număr mare de gospodării, inclusiv în zonele rurale îndepărtate. În plus, prin aplicarea imediată a noului act normativ, unităţile medical-veterinare, înfiinţate şi funcţionând cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, sunt puse în faţa unei situaţii legislative noi, fiindu-le impuse condiţii şi efecte pe care nu le-au avut în vedere, ceea ce denotă o vădită instabilitate şi incoerenţă legislativă, contrară principiului securităţii raporturilor juridice civile care constituie o dimensiune fundamentală a statului de drept. 7. Chiar dacă atât Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (Hotărârea pronunţată în Cauza C-297/16, CMVRO), cât şi Curtea Constituţională (
Decizia nr. 511 din 4 iulie 2017) au decis că exclusivitatea medicilor veterinari în ceea ce priveşte comercializarea cu amănuntul şi utilizarea produselor biologice, antiparazitare de uz special şi a medicamentelor de uz veterinar se justifică din perspectiva importanţei valorilor apărate prin intermediul acestei prevederi şi a gravităţii consecinţelor ce pot apărea în cazul unei soluţii legislative diferite, autorul obiecţiei apreciază că impunerea de reguli noi fără reglementarea unui termen adecvat şi rezonabil care să permită subiectului de drept să răspundă noilor cerinţe legislative reprezintă şi o încălcare a exigenţelor constituţionale sub aspectul principiului securităţii juridice şi a principiului încrederii legitime, care impune limitarea posibilităţilor de modificare a normelor juridice şi stabilitatea regulilor instituite prin acestea (se invocă, în acest sens,
Decizia Curţii Constituţionale nr. 26 din 18 ianuarie 2012).