având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 18 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 17.199/281/2006, Judecătoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 şi art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Ion Sandu. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale, fără a se indica articolul, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, arată că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece procurorul care soluţionează plângerea nu este independent în sensul prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Judecătoria Ploieşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278, cu denumirea marginală Plângerea contra actelor procurorului, şi ale art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, aşa cum a fost modificat prin
art. I pct. 139 din Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, sub aspectul unor critici similare, s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 278 şi art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală. Astfel, de exemplu, prin
Decizia nr. 237 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 19 aprilie 2007, Curtea a statuat că prevederile de lege criticate "nu conţin nicio dispoziţie de natură să ştirbească independenţa procurorului, consacrată, între altele, de
art. 3 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, potrivit căruia «Procurorii numiţi de Preşedintele României se bucură de stabilitate şi sunt independenţi, în condiţiile legii». În plus, conform art. 132 alin. (1) din Constituţie, procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiilor legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic. [...] Textele de lege criticate conţin dispoziţii de procedură judiciară pe care legiuitorul are competenţa să le adopte, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, fără ca prin aceasta să fie încălcate normele şi principiile consacrate prin Legea fundamentală.