Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii în această materie. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 12 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 30.398/299/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ioana Bardan, Cezar Manea şi Codru Nicuşor Manea. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că art. 45 alin. (2) din lege îşi întinde efectele şi asupra unor acte juridice încheiate anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 10/2001.
Art. 15 alin. (2) din Constituţie prevede că legea dispune numai pentru viitor. Faţă de acest enunţ constituţional, îi era oprit legiuitorului să legifereze asupra efectelor unor raporturi juridice consumate, stabilite înainte ca
Legea nr. 10/2001 să fi fost adoptată. Prin dispoziţiile
art. 45 alin. (2), legiuitorul a determinat instanţele de judecată ca, în analiza cauzelor de nulitate a unor acte juridice, să analizeze legalitatea acestor acte nu doar în raport de dispoziţiile legale sub incidenţa cărora au fost încheiate. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie, ale
art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile
art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, texte de lege care au următorul conţinut: "Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, considerate astfel anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credinţă." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în
art. 15 alin. (2). Examinând susţinerile autorilor excepţiei, Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituţionalitate are în vedere prima teză a textului dedus controlului, care consacră nulitatea actelor juridice de înstrăinare a imobilelor preluate fără titlu valabil, considerate astfel anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.