Inapoi la Cautare

DECIZIE 778 /2015


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (2) teza finală şi art. 103 alin. (1) teza a doua şi alin. (2) teza a doua din Codul de procedură penală


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 07.03.2021, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (07.03.2021) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC


    12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul Robert-Veaceslav Gîrleanu susţine că prevederile art. 100 alin. (2) teza finală şi art. 103 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la înfăptuirea justiţiei, deoarece se întrebuinţează substantivul "convingerea" instanţei atât pentru determinarea limitelor rolului activ al acesteia, cât şi pentru edictarea standardului aplicabil în aprecierea probelor. Soluţionarea unei cauze penale pe baza "convingerii" magistratului judecător vulnerabilizează modalitatea obiectivă în care acesta este chemat să evalueze probele cauzei şi duce la pronunţarea unei hotărâri de condamnare care abundă în aprecieri personale şi concepţii proprii ale judecătorului de primă instanţă, realitate care aduce atingere dreptului acuzatului la un proces echitabil şi obiectiv.

    13. O examinare obiectivă a probelor şi în acord cu exigenţele prezumţiei de nevinovăţie reprezintă premisa unei concordanţe între adevărul judiciar şi adevărul obiectiv şi darea unei soluţii fundamentate pe probatoriu, motiv pentru care, în respectarea principiilor Legii fundamentale, se impune renunţarea la evaluarea probatoriului pe baza unei convingeri subiective, supuse erorii.

    14. Existenţa unor probe dincolo de orice îndoială rezonabilă reprezintă o componentă esenţială a unui proces echitabil şi instituie obligaţia pentru acuzare de a proba toate elementele de vinovăţie într-o manieră aptă să înlăture dubiul. De aceea, instituirea fermă a umbrelei prezumţiei de nevinovăţie, ca predicat al oricărei evaluări probatorii, şi constrângerea magistratului să aprecieze o probă pornind de la această ipoteză reprezintă modalităţi de înfăptuire a dreptăţii.

    15. În sfârşit, autorul excepţiei mai face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 171 din 23 mai 2001, prin care s-a statuat că dispoziţiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1969, conform cărora "Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală şi de instanţa de judecată potrivit convingerii lor [...]", sunt neconstituţionale, deoarece judecătorii se supun numai legii şi nicidecum intimei lor convingeri.

    16. Autorul Sorin Calaigii susţine că prevederile art. 103 alin. (1) teza a doua şi alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la statul român, la egalitatea în drepturi şi la înfăptuirea justiţiei.

    17. Astfel, sunt afectate dispoziţiile art. 16 din Constituţie, deoarece "inculpaţii faţă de care ar trebui să se manifeste convingerea judiciară a soluţiei de achitare ar trebuie să fie egali în drepturi cu cei faţă de care s-ar manifesta convingerea judiciară a dubiului, concretizată într-o soluţie de necondamnare. Altfel spus, legea procesuală penală priveşte achitarea doar din perspectiva necondamnării şi/sau imposibilităţii de condamnare (ca urmare a valorificării dubiului în favoarea inculpatului), privilegiind în mod inechitabil condamnarea, deşi scopul procesului penal este, potrivit art. 5 din Codul de procedură penală, aflarea adevărului. Or, aflarea adevărului poate să însemne inclusiv achitarea, nu neapărat condamnarea (sau imposibilitatea condamnării). Dimpotrivă, din perspectiva prezumţiei de nevinovăţie, soluţia de achitare ar trebui să fie privilegiată în raport cu soluţia de condamnare (sau de valorificare a dubiului în folosul inculpatului). Desigur că trimiterea în judecată este ea însăşi condiţionată de existenţa convingerii judiciare asupra vinovăţiei (convingerea contrară fiind o represiune nedreaptă, incriminată penal), dar tot nu este suficient pentru a reglementa convingerea judiciară din perspectiva unilaterală a condamnării."

    18. De asemenea, pentru aceleaşi raţiuni ce au fost avute în vedere de Curtea Constituţională cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 171 din 23 mai 2001 sunt afectate dispoziţiile art. 124 din Constituţie.

    19. În sfârşit, sunt încălcate şi prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, întrucât de vreme ce organele judiciare ar avea libertatea de a-şi legitima propriile convingeri ca fiind probe, procurorul ar putea acuza potrivit convingerii sale liber apreciate în sensul art. 103 alin. (1) din Codul de procedură penală, iar judecătorul şi-ar forma propria convingere pe baza aceleiaşi libere aprecieri a probelor, inclusiv asupra faptelor notorii scutite de probaţiune - art. 100 alin. (4) lit. c) din Codul de procedură penală. Aşa fiind, prin manifestarea libertăţii de a decide în privinţa zvonurilor publice ce pot intra în categoria faptelor notorii, actul de justiţie devine contrar tuturor prevederilor fundamentate amintite.

    20. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală opinează că excepţia este neîntemeiată, deoarece noţiunea de "convingere" este utilizată în textele criticate cu sensul de certitudine, opinie fermă şi are în vedere etapa finală a procesului interior de evaluare a probelor de către judecător, respectiv concluzia la care acesta ajunge după administrarea tuturor probelor în procesul penal. Utilizarea acestei noţiuni se face în opoziţie cu noţiunea de "dubiu" sau cu ceilalţi termeni folosiţi în Codul de procedură penală şi preluaţi astfel din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv "îndoială rezonabilă" sau "suspiciune rezonabilă", tocmai pentru a sublinia necesitatea certitudinii cu privire la vinovăţia unei persoane pentru a se dispune o soluţie de condamnare.

    21. Dispoziţiile legale astfel contestate trebuie analizate în contextul întregii reglementări a aprecierii probelor, care oferă garanţii suficiente pentru realizarea acestei operaţiuni numai în temeiul legii, pe bază de criterii obiective, în afara arbitrariului şi cu respectarea dreptului persoanei acuzate la un proces echitabil.

    22. Astfel, dispoziţia potrivit căreia probele sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare este completată, în acelaşi text de lege, de menţiunea că această apreciere se realizează în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză, ceea ce exclude posibilitatea întemeierii hotărârii numai pe anumite probe, indiferent de valoarea atribuită acestora de către instanţa care o pronunţă. De asemenea, în art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală, se prevede că hotărârea de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia, într-o măsură determinantă, pe declaraţiile investigatorului, colaboratorilor sau martorilor protejaţi.

    23. Totodată, dispoziţia conform căreia condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă este precedată, în acelaşi text de lege, de menţiunea în luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului, iar instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate, ceea ce conduce la concluzia că o astfel de hotărâre trebuie să se întemeieze pe fapte şi împrejurări certe, lipsite de orice dubiu şi motivate în raport cu întregul probator al cauzei. În acelaşi timp, noţiunea de "convingere" utilizată în textul criticat nu are sensul unei simple opinii subiective a judecătorului, ci acela al certitudinii dobândite de acesta în mod obiectiv, pe bază de probe indubitabile, sens în care chiar textul de lege menţionează în mod expres şi explicit că, pentru a putea fi pronunţată o soluţie de condamnare, acuzaţia trebuie dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, concepţie care se regăseşte şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

    24. Aşa fiind, reglementarea în vigoare este, în mod esenţial, diferită de cea a dispoziţiilor art. 63 alin. 2 din Cod de procedură penală din 1968, constatate ca fiind neconstituţionale prin Decizia nr. 171 din 23 mai 2001 a Curţii Constituţionale, întrucât acele prevederi induceau ideea unui criteriu subiectiv de apreciere a probelor, şi anume convingerea personală a judecătorului chemat să se pronunţe asupra acuzaţiei aduse unei persoane.

    25. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

    26. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate în Dosarul nr. 486D/2015 sunt constituţionale, deoarece legea nu conţine prevederi care ar da posibilitatea utilizării unor criterii subiective de apreciere a probelor. Textele contestate trebuie corelate cu principiul aplicării legii procesual penale, consacrat de art. 5 din Codul de procedură penală privind aflarea adevărului, care instituie obligaţia organelor judiciare de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului. Totodată, organele de urmărire penală sunt obligate de a strânge şi administra probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau inculpatului.
<   1   2   3   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Comentarii Act

Nu sunt comentarii momentan.

Posteaza pe retele sociale

Pentru a posta un comentariu trebuie sa va autentificati


Daca nu aveti inca un cont si vreti sa va inregistrati dati click aici


Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda LegisPlus
Testeaza LegisPlus
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic

Info

Se încarcã, vã rugãm asteptati.