Inapoi la CautareDECIZIE 769 /2019
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. (2) şi ale art. 407 alin. (2) din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 169 alin. 2 şi 4 din Codul penal din 1969
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. (2) şi ale art. 407 alin. (2) din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 169 alin. 2 şi 4 din Codul penal din 1969
Puteti sa consultati o forma actualizata la data 20.01.2021, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.
Atenție! Textul acestei forme gratuite, de mai jos, este cel publicat în Monitorul Oficial al României și nu include modificările ulterioare!
Cumparati Actul varianta DOC
Forme la zi
Modificari Act
Printare
Salvare DOC
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 303 alin. (2) şi ale art. 407 alin. (2) din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 169 alin. 2 şi 4 din Codul penal din 1969, excepţie ridicată de Răducu-Valentin Preda în Dosarul nr. 3.742/2/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.833 D/2017. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Mihai Adrian Hotca. Prim-magistratul-asistent referă asupra modului de îndeplinire a procedurii de citare în cauză. Având cuvântul cu privire la procedura de citare, apărătorul autorului excepţiei şi reprezentantul Ministerului Public apreciază că este legal îndeplinită. Constatând că procedura de citare a fost legal îndeplinită, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei, pentru susţinerea acesteia. 3. Având cuvântul, domnul avocat Mihai Adrian Hotca solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, în esenţă, că cele trei texte de lege ce fac obiectul acesteia contravin prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. Cu referire la normele de incriminare criticate arată că vizează aceeaşi ipoteză: deţinerea de către un terţ a unor informaţii secrete de stat, în continuare fiind stabilite redactări diferite, sens în care referă asupra conţinutului art. 303 alin. (2) şi art. 407 alin. (2) din Codul penal, precum şi al art. 169 alin. 2 şi 4 din Codul penal din 1969. Ipoteza din speţă este aceea a trimiterii în judecată a autorului excepţiei pentru deţinerea de informaţii secrete de stat, fapta fiind încadrată iniţial în prevederile noului Cod penal, ulterior Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie schimbând încadrarea juridică în prevederile vechiului Cod. Apreciază că textele legale sunt impredictibile în aplicare, relevând inconsecvenţa legiuitorului întrucât acesta foloseşte sintagme diferite. În plus, apreciază că voinţa legiuitorului, exprimată în noul Cod de procedură penală, nu a fost aceea de a sancţiona terţul, un exemplu elocvent în acest sens fiind presa, existând cazuri în care aceasta a intrat în posesia unor astfel de informaţii, pe care le-a divulgat. În ceea ce priveşte divulgarea există o raţiune a incriminării, însă simpla reţinere a informaţiilor nu a fost avută în vedere de legiuitor. Învederează în acest sens că Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naţionale de protecţie a informaţiilor clasificate în România sancţionează contravenţional aceeaşi faptă, subliniind că subzistă pentru aceleaşi fapte reglementarea unei sancţiuni contravenţionale, a unei infracţiuni de serviciu şi, respectiv, contra securităţii naţionale. Simplul cetăţean care nu are pregătire de specialitate şi nici nu a divulgat nu a fost avut în vedere de legiuitor şi nici nu există o raţiune pentru acest lucru. În acest sens invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, precum şi deciziile Curţii Constituţionale a României nr. 363 din 7 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale şi nr. 603 din 6 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301 alin. (1) şi art. 308 alin. (1) din Codul penal, arătând că statuările instanţei constituţionale sunt valabile, mutatis mutandis, în această cauză. Având în vedere situaţia determinată de acest paralelism de acte normative, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Comentarii Act
Nu sunt comentarii momentan.Posteaza pe retele sociale
Pentru a posta un comentariu trebuie sa va autentificati
Daca nu aveti inca un cont si vreti sa va inregistrati dati click aici
(click aici pentru a vedea toate aplicatiile CTCE)
Monitoare Oficiale
2021 2020 2019 2018 2017 2016 2015 2014 2013 2012 2011 2010 2009 2008 2007 2006 2005 2004 2003 2002Acte noi
Acte Legislatia Europeana
1 - 97/876/CE: Decizia Comisiei din 23 decembrie 1997 de stabili...2 - Regulamentul Comisiei (CE) nr. 878/2004 din 29 aprilie 2004 ...
3 - Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 91859/82 din 12 iulie 1982 p...
4 - Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 3522/87 din 24 noiembrie 198...
5 - 97/283/CE: Decizia Comisiei din 21 aprilie 1997 privind meto...
6 - 77/271/Euratom: Decizia Consiliului din 29 martie 1977 privi...
7 - Directiva Parlamentului European si a Consiliului 2003/98/CE...
8 - Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 3558/81 din 8 December 1981 ...
Parteneri:
