Inapoi la Cautare

DECIZIE 748 /2015


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, precum şi ale art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 24 alin. (1), (1^2) şi (1^4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 27.02.2020, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (27.02.2020) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC



	
     Augustin Zegrean       - preşedinte
    Valer Dorneanu - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Daniel Marius Morar - judecător
    Mona-Maria Pivniceru - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Benke Karoly - magistrat-asistent-şef


    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, precum şi ale art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 24 alin. (1), (1^2) şi (1^4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Academia Română în Dosarul nr. 1.461/240/2009 al Judecătoriei Haţeg - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.195D/2014.

    2. Dezbaterile iniţiale au avut loc în şedinţa publică din 26 mai 2015, în prezenţa reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Ioan Vlaic din Baroul Bucureşti, cu delegaţie depusă la dosar, şi a reprezentantului părţilor Kendeffy Maria şi Pongracz Elisabeth, avocat Majai Laszlo din Baroul Harghita, cu delegaţie depusă la dosar, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, lipsind celelalte părţi. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a amânat pronunţarea asupra cauzei pentru data de 9 iunie 2015, dată la care, având în vedere necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte, în temeiul dispoziţiilor art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 47 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, Curtea a dispus redeschiderea dezbaterilor şi repunerea pe rol a cauzei pentru data de 16 iulie 2015. Dezbaterile de la această dată au avut loc în prezenţa reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Ioan Vlaic din Baroul Bucureşti, cu delegaţie depusă la dosar, şi a reprezentantului părţilor Kendeffy Maria şi Pongracz Elisabeth, avocat Majai Laszlo din Baroul Harghita, cu delegaţie depusă la dosar, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer, lipsind celelalte părţi. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când având în vedere cerea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, ţinând cont de prevederile art. 1 din Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 9/2015 privind programul de activitate jurisdicţională a Curţii Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronunţării asupra cauzei pentru data de 6 octombrie 2015, dată la care, constatând că nu este întrunită majoritatea prevăzută de art. 6 teza a doua şi art. 51 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 47/1992, în temeiul art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 şi art. 56 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, Curtea a dispus redeschiderea dezbaterilor şi repunerea pe rol a cauzei pentru data de 27 octombrie 2015. Dezbaterile de la această dată au avut loc în prezenţa reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Ioan Vlaic din Baroul Bucureşti, cu delegaţie depusă la dosar, şi a reprezentantului părţilor Kendeffy Maria şi Pongracz Elisabeth, avocat Majai Laszlo din Baroul Harghita, cu delegaţie depusă la dosar, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, lipsind celelalte părţi. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a dispus amânarea pronunţării asupra cauzei pentru data de 4 noiembrie 2015, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

                               CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

    3. Prin Încheierea din 15 octombrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.461/240/2009, Judecătoria Haţeg - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, precum şi ale art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 24 alin. (1), (1^2) şi (1^4) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Academia Română întro cauză având ca obiect soluţionarea cererii prin care autoarea excepţiei a solicitat instanţei să constate nulitatea absolută, desfiinţarea parţială şi modificarea unor titluri de proprietate emise pe numele părţilor pârâte în dosar.

    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate aduc atingere prevederilor art. 16 alin. (2) şi art. 136 alin. (2)-(4) din Constituţie, deoarece dispun reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, fără a distinge dacă vechile amplasamente au intrat în mod legal în domeniul public al statului român, devenind bunuri inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. Astfel, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 prevede posibilitatea comasării terenurilor care urmează să fie retrocedate într-un singur amplasament, doar în urma acordului dintre Comisia de aplicare a legilor fondului funciar şi proprietari, fără să existe un control prealabil care să verifice situaţia juridică a terenurilor supuse comasării, cât şi a faptului dacă acele terenuri se suprapun ori nu peste domeniul public al statului. Mai mult, alin. (2) al art. 2 din Legea nr. 1/2000 prevede că "rămân fără nicio altă confirmare" acele drepturi dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverinţe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate.

    5. Acest ultim text, alături de cel al art. 35 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 operează, în plus, şi o discriminare pozitivă în sensul favorizării persoanelor fizice şi juridice în detrimentul proprietăţii publice, întrucât condiţionează dovedirea dreptului de proprietate al statului de înscrierea acestuia în sistemul de evidenţă a proprietăţilor funciare. Or, precizează autoarea excepţiei, în România domeniul public este parţial înscris sau chiar neînscris în cărţile funciare, deoarece, ca efect al deselor schimbări legislative, nu există un sistem general de evidenţă al cadastrului funciar şi nici al amenajamentelor silvice. Totodată, participanţii la procesul de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechile amplasamente pot să nu cunoască sau să ignore hotărârile Guvernului pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, în condiţiile în care lista acestor bunuri se publică în anexe transmise doar instituţiilor interesate.

    6. Dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 prevăd, de asemenea, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere pe vechile amplasamente, ignorând art. 136 alin. (3) din Legea fundamentală, în virtutea cărora bunurile stabilite de legea organică fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. În acest sens, autoarea excepţiei menţionează pct. I. 5, 6 şi 7 din anexa la Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, art. 4 şi pct. I.1. poziţia C din anexa I la Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - secţiunea a III-a - zone protejate, unde sunt enumerate cu titlu de bunuri aparţinând domeniului public, terenurile care au aparţinut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945, parcurile naţionale, rezervaţiile naturale şi monumentele naturii, respectiv zona Retezat. Aceste bunuri sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, astfel că nu pot constitui obiect al reconstituirii dreptului de proprietate privată pe vechile amplasamente. Dispoziţiile de lege criticate permit, însă, posibilitatea ieşirii acestora din domeniul public, "fără să existe, în prealabil, o introducere a lor în circuitul civil, potrivit legii, după o prealabilă şi legală dezafectare din domeniul public". Având în vedere şi dispoziţiile art. 887 alin. (1) din Codul civil, potrivit cărora "Drepturile reale se dobândesc fără înscriere în cartea funciară când provin din moştenire, accesiune naturală, vânzare silită, expropriere pentru cauza de utilitate publică, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege", rezultă, în opinia autoarei excepţiei, că singura modalitate pentru protejarea eficientă a terenurilor cu vegetaţie forestieră intrate în domeniul public al statului român este excluderea lor de la reconstituirea dreptului de proprietate a persoanelor fizice şi juridice pe vechile amplasamente asupra cărora statul român a dobândit, în modurile prevăzute de lege, dreptul de proprietate publică, terenuri situate în rezervaţiile naturale şi parcuri naţionale, respectiv în "Zone protejate de interes naţional şi monumentele naturii".

    7. Aceleaşi dispoziţii ale art. 24 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 contravin art. 136 alin. (2)-(4) din Constituţie şi prin aceea că nu pot coexista în stare de indiviziune terenuri forestiere pe vechile amplasamente asupra cărora s-a reconstituit, total sau parţial, dreptul de proprietate al foştilor proprietari sau al moştenitorilor acestora, cu terenuri forestiere aparţinând domeniului public al statului român, pentru considerentul că atributele inalienabilităţii, imprescriptibilităţii şi insesizabilităţii, specifice acestora din urmă, nu pot fi extinse şi asupra terenurilor particularilor.

    8. În sfârşit, în privinţa art. 24 alin. (1^2) şi (1^4) din Legea nr. 1/2000, autoarea excepţiei precizează că, prin Decizia nr. 652 din 28 aprilie 2009, Curtea Constituţională a constatat că acestea sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte dreptul foştilor proprietari de a opta pentru atribuirea unei suprafeţe echivalente din fondul forestier proprietate de stat. Ca efect al art. 147 alin. (1) din Constituţie şi în lipsa intervenţiei legislative, acestor texte le-au încetat, în prezent, efectele juridice. Chiar şi aşa, autoarea excepţiei consideră că neconstituţionalitatea lor poate fi examinată de Curtea Constituţională inclusiv în raport cu normele fundamentale ale art. 136 alin. (2)-(4), având în vedere că, prin Decizia nr. 652 din 28 aprilie 2009, a fost analizată conformitatea acestora faţă de art. 4 alin. (2), art. 16 şi art. 44 din Legea fundamentală. Aşa fiind, susţine că dispoziţiile art. 24 alin. (1^2) şi (1^4) din Legea nr. 1/2000 încalcă textele constituţionale invocate, deoarece, în lipsa oricărei distincţii, permit restituirea către foştii proprietari sau moştenitorii acestora inclusiv a acelor terenuri aflate în domeniul public al statului care aparţin rezervaţiilor naturale şi parcurilor naţionale, respectiv "Zonelor protejate de interes naţional şi monumentelor naturii".

    9. Judecătoria Haţeg - Secţia civilă, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.

    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,
1   2   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Comentarii Act

Nu sunt comentarii momentan.

Posteaza pe retele sociale

Pentru a posta un comentariu trebuie sa va autentificati


Daca nu aveti inca un cont si vreti sa va inregistrati dati click aici


Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda LegisPlus
Testeaza LegisPlus
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic

Info

Se încarcã, vã rugãm asteptati.