Inapoi la Cautare

DECIZIE 747 /2020


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale şi ale art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 10.04.2021, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (10.04.2021) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

 două variante agravate ale infracţiunii analizate, al căror tratament sancţionator diferă în funcţie de valoarea prejudiciului produs. Se susţine că între prejudiciul stabilit în cursul urmăririi penale şi cel stabilit prin soluţionarea laturii civile a cauzei există o corelaţie de tipul parte-întreg, motiv pentru care, în jurisprudenţă, s-a stabilit că disjungerea acţiunii civile în cazul infracţiunii de evaziune fiscală nu poate conduce la soluţionarea corectă a acţiunii penale, întrucât, la rezolvarea acţiunii penale, pentru stabilirea gradului de pericol social concret al faptei şi, în consecinţă, pentru individualizarea pedepsei, prezintă importanţă existenţa şi întinderea prejudiciului. Se arată că prejudiciul astfel determinat este susceptibil să genereze o suită de consecinţe ale răspunderii penale, cele mai importante fiind stabilirea încadrării juridice, stabilirea întinderii măsurilor asigurătorii şi individualizarea pedepsei. Pentru acest motiv, se arată că efectuarea unei expertize în vederea stabilirii întinderii prejudiciului este absolut necesară pentru o corectă soluţionare a cauzei, nefiind suficientă întocmirea unui raport de constatare tehnico-ştiinţifică de către inspectorii antifraudă, potrivit practicii judiciare actuale. Se arată că, în prezenta cauză, a fost elaborat un raport de constatare tehnico-ştiinţifică, dar că a fost respinsă cererea de efectuare a unei expertize financiar-contabile, aspect care, conform art. 172 din Codul de procedură penală
, ar trebui să determine nulitatea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică şi a ordonanţei prin care s-a dispus efectuarea acesteia de către funcţionarii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Se susţine că, pentru stabilirea unui prejudiciu cert, se impune efectuarea unei expertize financiar-contabile, cel mai târziu, în cursul judecăţii. Se arată însă că o astfel de expertiză poate fi dispusă după primul termen de judecată, când va fi prea târziu pentru ca autorii excepţiei, în cazul unei presupuse condamnări, să poată beneficia de reducerea pedepsei, conform textului criticat. Se arată că din interpretarea prevederilor art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013
 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative nu reiese că angajaţii Direcţiei de combatere a fraudelor au dreptul să efectueze constatări tehnico-ştiinţifice. În aceste condiţii, se susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât, pentru a beneficia de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute la art. 8
 şi 9 din Legea nr. 241/2005
, inculpatul trebuie să acopere integral pretenţiile părţii civile în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii, până la primul termen de judecată. Iar, conform doctrinei, acordarea unui nou termen de judecată, peste primul termen fixat în cauză, pentru a se face dovada plăţii prejudiciului este nelegală. Aşa fiind, se susţine că orice termen la care procedura de citare este legal îndeplinită constituie un al doilea termen de judecată, iar momentul procesual până la care trebuie achitat prejudiciul este depăşit. Mai mult, se arată că, potrivit aceleiaşi doctrine, acordarea unui nou termen pentru plata integrală a prejudiciului, în condiţiile în care o parte a prejudiciului a fost plătită anterior, ar echivala cu plata acestuia în rate, aspect care nu este prevăzut de art. 10 din Legea nr. 241/2005
. Se susţine, de asemenea, că, potrivit art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală
, inculpatul poate solicita efectuarea unei expertize, dar că aceste cereri, de obicei, sunt respinse de către instanţele de judecată. Se arată că, în aceste condiţii, inculpaţii nu pot beneficia de stabilirea unui prejudiciu cert, până la primul termen de judecată, acesta fiind stabilit exclusiv pe baza raportului de constatare, şi nu ca urmare a efectuării unei expertize de specialitate. Se susţine că prin raportul de constatare, de cele mai multe ori, valoarea prejudiciului este greşit stabilită, la un cuantum mai mare, care, apoi, este diminuat în urma efectuării expertizei. Or, se susţine că, potrivit art. 16 din Constituţie
, orice inculpat are dreptul să fie acuzat ca urmare a stabilirii valorii reale a prejudiciului produs prin comiterea unei infracţiuni. Se susţine, totodată, că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005
 încalcă dreptul la apărare, prin faptul că obligă inculpatul să recunoască întinderea unui prejudiciu calculată exclusiv pe baza unui raport de constatare, pentru a beneficia de cauza de reducere a pedepsei. Pentru aceste motive, se susţine că este necesar ca inculpatului să i se acorde posibilitatea de a achita prejudiciul produs prin infracţiunea de evaziune fiscală şi ulterior primului termen de judecată, până la începerea dezbaterilor, sau chiar şi în apel, până la rămânerea în pronunţare a instanţei de judecată. Se susţine că o astfel de soluţie legislativă ar fi în acord cu scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea art. 10 din Legea nr. 241/2005
, acela de recuperare integrală a prejudiciului produs prin comiterea infracţiunilor prevăzute la art. 8
 şi 9 din Legea nr. 241/2005
. Se arată că, deşi recuperarea integrală a prejudiciului constituie o circumstanţă atenuantă judiciară, conform art. 75 alin. (2) din Codul penal
, reţinerea acesteia este facultativă şi nu înlătură viciul de neconstituţionalitate anterior precizat. Se mai susţine că există o diferenţă esenţială şi între recunoaşterea valorii prejudiciului, conform art. 10 din Legea nr. 241/2005
, şi recunoaşterea învinuirii, potrivit art. 375 din Codul de procedură penală
. Se arată că, prin această din urmă procedură, inculpatul recunoaşte faptele reţinute în sarcina sa şi solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi şi de persoana vătămată, în timp ce, conform textului criticat, inculpatul este obligat să recunoască valoarea unui prejudiciu. Se susţine că este profund inechitabil ca inculpatul să fie obligat să recunoască şi să achite un prejudiciu fictiv doar pentru a beneficia de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005
 şi, de asemenea, că este inechitabil ca acesta să fie obligat ca, până la primul termen de judecată, să achite o sumă de bani mult mai mare, la concurenţa valorii cu prejudiciul ce va fi stabilit printr-o expertiză efectuată în cursul judecăţii.

    7. Tribunalul Călăraşi - Secţia penală opinează că temeinicia criticilor de neconstituţionalitate va fi analizată de către Curtea Constituţională, în condiţiile în care primul termen de judecată la instanţă poate fi apreciat incorect ca termen de decădere, atunci când, în opinia inculpaţilor, prejudiciul nu este stabilit corect, iar efectuarea unei expertize se impune cu necesitate la instanţă cu depăşirea temporală a sintagmei „primul termen de judecată“.

    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

    CURTEA,

    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei
, precum şi Legea nr. 47/1992
, reţine următoarele:

<   1   2   3   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Comentarii Act

Nu sunt comentarii momentan.

Posteaza pe retele sociale

Pentru a posta un comentariu trebuie sa va autentificati


Daca nu aveti inca un cont si vreti sa va inregistrati dati click aici


Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda LegisPlus
Testeaza LegisPlus
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic

Info

Se încarcã, vã rugãm asteptati.