┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 381 alin. (7) şi ale
art. 383 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Daniel Felician Pop, Aurelian Florin Ghiurău-Schiesz, Iuliu Mihai Chiş, Mircea N. Pop şi de Călin Antal în Dosarul nr. 4.630/83/2006* al Tribunalului Satu Mare - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 408D/2018. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei, domnul avocat Răzvan Doseanu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că, faţă de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, situaţia premisă în cazul
art. 381 alin. (7) din Codul de procedură penală reprezintă un element de noutate, şi anume faptul că în speţă s-a dat citire declaraţiilor făcute în faza actelor premergătoare. Susţine că textul este neconstituţional în măsura în care permite citirea şi administrarea declaraţiilor date în faza actelor premergătoare, în baza
vechiului Cod de procedură penală, în condiţiile în care persoanele vizate sunt lipsite de orice drept la apărare. Un alt element de noutate este reprezentat de faptul că dispoziţiile
art. 383 alin. (4) din Codul de procedură penală se referă la imposibilitatea administrării unor probe la nivel general, iar
art. 381 alin. (7) din Codul de procedură penală vizează o situaţie particulară, imposibilitatea reaudierii martorilor audiaţi în faza urmăririi penale. Textul de lege obligă judecătorul să dea citire în timpul judecăţii declaraţiilor martorilor ce nu mai pot fi audiaţi şi să ţină cont de ele. Citirea declaraţiilor date în timpul urmăririi penale încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul de şedinţă, nerespectându-se nici principiul contradictorialităţii. Cele două texte de lege criticate sunt neconstituţionale prin reglementarea procedurii referitoare la citirea declaraţiei date în cadrul urmăririi penale, ce constituie deja probă, în condiţiile în care ar trebui să se constate doar imposibilitatea administrării acestei probe în cursul judecăţii, urmată de o apreciere pe fondul cauzei cu respectarea exigenţelor naţionale şi europene. În concluzie, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca inadmisibilă. Apreciază că aceasta vizează în mod exclusiv interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale criticate. Neconstituţionalitatea celor două texte este dedusă din existenţa la dosarul cauzei a unor declaraţii date de martor în faza urmăririi penale. Critica vizează exclusiv modalitatea în care instanţa dă eficienţă
art. 381 alin. (7) şi
art. 383 alin. (4) din Codul de procedură penală. În continuare, în cazul în care nu se vor reţine motivele de inadmisibilitate, apreciază că excepţia este neîntemeiată. Reglementarea naţională nu este incompatibilă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, ci, dimpotrivă, transpune standardul impus de
art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, practica la nivelul instanţelor judecătoreşti naţionale este unanimă, în sensul că niciodată nu se fundamentează o hotărâre de condamnare exclusiv pe o astfel de depoziţie luată unui martor care nu a mai putut fi examinat în mod nemijlocit de către instanţa de judecată şi faţă de care inculpatul nu a avut posibilitatea în niciun moment al procesului penal să-i adreseze întrebări. Examinarea respectării dreptului la un proces echitabil trebuie să se raporteze la întreaga procedură, trebuie să aibă în vedere ansamblul probelor administrate în cauză, posibilitatea pe care suspectul sau inculpatul o are de a contesta aceste mijloace de probă, de o propune probe noi pentru a contracara astfel de declaraţii, precum şi posibilitatea pe care inculpatul o are, în cursul procedurii de cameră preliminară, de a solicita excluderea acelor probe obţinute cu nerespectarea dreptului la apărare. Prin urmare, apreciază că dispoziţiile criticate respectă exigenţele impuse de
Constituţie şi de
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 14 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.630/83/2006*, Tribunalul Satu Mare - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 381 alin. (7) şi ale
art. 383 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Daniel Felician Pop, Aurelian Florin Ghiurău-Schiesz, Iuliu Mihai Chiş, Mircea N. Pop şi de Călin Antal, cu ocazia soluţionării unei cauze penale.