Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă egalitatea cetăţenilor în faţa legii. În opinia instanţei, "legiuitorul, prin codul rutier, a prevăzut sancţiuni complementare diferite faţă de gradul de pericol social diferit al contravenţiilor la regimul circulaţiei". În conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale deoarece nu încalcă normele din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
art. 96 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: - Art. 96: "(1) Sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege şi se aplică prin acelaşi proces-verbal prin care se aplică şi sancţiunea principală a amenzii sau avertismentului." Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, textul de lege criticat, care stabileşte scopul sancţiunilor contravenţionale complementare şi modul de aplicare a acestora, nu instituie nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 16 din Legea fundamentală privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii. În realitate, în prezenta cauză autorul excepţiei invocă o problemă de interpretare şi aplicare a legii, vizând modul de aplicare a sancţiunii contravenţionale complementare în raport de sancţiunea contravenţională principală. Asemenea critici privind modul de interpretare şi aplicare a legii, precum şi cele referitoare la modul de individualizare a sancţiunilor contravenţionale de către organul constatator nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii