CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 31 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr.933/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 55 alin. (1) şi (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Wu Chunli într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva dispoziţiei de părăsire a teritoriului României emise de Oficiul Român pentru Imigrări. În motivarea excepţiei autoarea acesteia susţine că refuzul de a se prelungi dreptul de şedere temporară cetăţenilor străini pe motiv că nu au prezentat documente care să ateste că activitatea societăţilor lor comerciale se desfăşoară în conformitate cu planul de afaceri contravine textelor constituţionale şi convenţionale referitoare la protecţia proprietăţii private. Mai arată că textul de lege este discriminatoriu, aplicându-se numai străinilor, nu şi cetăţenilor români. În fine, susţine că textul de lege criticat nu este suficient de accesibil şi precis încât să înlăture orice risc de arbitrariu. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege ce formează obiectul acesteia nu conţin restrângeri ale exerciţiului dreptului de proprietate pentru străini. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Precizează că prevederile de lege criticate stabilesc condiţiile necesare pentru prelungirea dreptului de şedere în scopul desfăşurării de activităţi comerciale pe teritoriul României, "nefiind pus în discuţie vreun drept de proprietate asupra vreunui bun". Aminteşte şi jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu aduc atingere dreptului de proprietate şi nici nu sunt discriminatorii. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile
art. 55 alin. (1) şi (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, astfel cum au fost modificate prin
Legea nr. 56/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007. Textele de lege criticate au următorul cuprins: - Art. 55 alin. (1) şi (2) lit. a): "(1) Străinului intrat în România în scopul desfăşurării de activităţi comerciale i se poate prelungi dreptul de şedere temporară, în următoarele condiţii: a) are avizul Agenţiei Române pentru Investiţii Străine;