Inapoi la Cautare

DECIZIE 582 /2016


referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 1, pct. 5 şi pct. 15 din Legea pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 26.02.2020, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (26.02.2020) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC



	
     Valer Dorneanu           - preşedinte
    Marian Enache - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Mona-Maria Pivniceru - judecător
    Livia Doina Stanciu - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu - judecător
    Varga Attila - judecător
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef


    1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 1, pct. 5 şi pct. 15 din Legea pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, obiecţie formulată de Guvernul României, în temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

    2. Cu Adresa nr. 5/4.348 din 1 iulie 2016, Guvernul României, sub semnătura prim-ministrului, a trimis Curţii Constituţionale sesizarea de neconstituţionalitate formulată, care a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 6.297 din 4 iulie 2016 şi constituie obiectul Dosarului nr. 1.221A/2016.

    3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate, cu privire la neconstituţionalitatea art. II pct. 1, care vizează introducerea unui nou alineat, alin. (6), în cuprinsul art. 3, cu următorul cuprins: "Notarul public nu poate fi asimilat funcţionarului public din punct de vedere al răspunderii penale pentru deciziile şi activitatea organizatorică şi administrativă depusă la biroul notarial şi în cadrul celorlalte structuri ale organizaţiei notariale", Guvernul susţine că activităţile efectuate de notar se circumscriu celor reglementate de art. 175 alin. (2) din Codul penal, astfel că acesta trebuie să îşi asume răspunderea pentru faptele sale la fel ca celelalte persoane care exercită un serviciu de interes public. Deşi aceste persoane nu sunt propriu-zis funcţionari publici în sensul art. 175 alin. (1) din Codul penal, ele exercită atribute de autoritate publică, ce le-au fost delegate printr-un act al autorităţii statale competente şi sunt supuse controlului acesteia, ceea ce justifică asimilarea lor cu funcţionarii. Aşa cum rezultă din cuprinsul părţii speciale a Codului penal, atunci când anumite incriminări nu sunt compatibile cu statutul acestor persoane, ori nu s-a dorit aducerea lor sub incidenţa unui anumit text de incriminare, a fost prevăzută în mod expres neaplicarea textului cu privire la persoanele menţionate. Or, dispoziţiile în discuţie creează un regim privilegiat pentru o anumită categorie profesională (notarii publici), în raport cu celelalte profesii liberale pentru care este aplicabilă în continuare prevederea cuprinsa la art. 175 alin. (2) din Codul penal, fără însă a avea o justificare raţională şi obiectivă. Pentru a fi nediscriminatorie, instituirea unui regim juridic diferit trebuie să fie bazată pe criterii obiective, aspect ce nu se regăseşte în niciun fel în prevederile legale în discuţie (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010). Astfel, modificarea propusă poate fi considerată ca fiind vădit discriminatorie în raport cu criteriul avut în vedere de legiuitor, şi anume calitatea de notar public. În acest sens, se apreciază că instituirea unor reguli de procedură diferite, justificate de apartenenţa la o anumită categorie profesională contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi, întrucât reglementează diferit modalitatea de desfăşurare a procesului penal.

    4. Guvernul mai evidenţiază faptul că prin modificarea propusă se ajunge la o situaţie de excludere de la răspunderea penală a notarilor publici, cu consecinţa reţinerii, acolo unde se impune, şi a principiului aplicării legii penale mai favorabile. Astfel, în contradicţie cu principiul egalităţii în drepturi, statuat în cuprinsul art. 16 din Constituţie, prin modificarea propusă se ajunge în situaţia în care toate celelalte categorii profesionale cu privire la care se aplică dispoziţiile art. 175 alin. (1) din Codul penal vor răspunde penal pentru infracţiunile săvârşite "pentru deciziile şi activitatea organizatorică şi administrativă depusă", cu excepţia notarilor publici. Se are în vedere excluderea notarilor publici din sfera de aplicabilitate a infracţiunii de conflict de interese (în ipoteza în care aceştia au angajat în cadrul propriului birou notarial ori în cadrul structurilor organizaţiei notariale persoane dintre cele enumerate în cuprinsul art. 301 din Codul penal) sau excluderea notarilor publici care activează în cadrul celorlalte structuri ale organizaţiei notariale din sfera subiecţilor activi în cazul săvârşirii unor infracţiuni de corupţie ori de serviciu (cum ar fi, de pildă, delapidarea, abuzul în serviciu etc.).

    5. Cu privire la neconstituţionalitatea art. II pct. 5 din lege care vizează introducerea unei noi atribuţii a notarului public, respectiv emiterea, la cererea creditorului, a titlului executoriu referitor la o creanţă necontestată, rezultată din raporturile juridice enumerate de legiuitor, sau o creanţă în valoare de până la 100.000 lei, care nu se urmăreşte printr-o procedură specială prevăzută de lege, Guvernul arată că faţă de actualul cadru reglementat în materie procesual civilă, s-ar fi impus analizarea principială şi cu anumită prudenţă a necesităţii şi oportunităţii reglementării unei proceduri nejurisdicţionale, supuse unui eventual control judecătoresc a posteriori, pentru emiterea, de către notarul public, a titlurilor executorii referitoare la creanţe necontestate. Astfel normele preconizate la art. 13^1 din Legea nr. 36/1995 nu răspund exigenţelor de previzibilitate, în condiţiile în care nu sunt reglementate sau sunt normate extrem de lapidar ori confuz cel puţin următoarele aspecte: domeniul de aplicare, condiţiile de admisibilitate, noţiunea de creanţă necontestată, procedura efectivă de emitere a titlului executoriu, modalităţile de garantare a dreptului la apărare (inclusiv din perspectiva înştiinţării debitorului, accesului liber la instanţă şi căile de atac). Lipsa unor mecanisme clare de informare a debitorului şi a unor prescripţii cu privire la mijloacele pe care acesta le-ar putea folosi pentru a combate pretenţiile creditorului determină ca reglementarea preconizată să fie lipsită de previzibilitate, permiţând să planeze incertitudinea asupra unor aspecte care conduc direct la invocarea forţei coercitive a statului în raporturile de drept privat. Pe de altă parte, nu numai că suntem în prezenţa unor reglementări insuficiente, dar normele preconizate sunt paralele cu cele existente, parţial suprapuse şi necorelate între ele. În acest sens, creditorul are, de lege lata, la dispoziţie alegerea între trei proceduri jurisdicţionale consacrate de noua reglementare de drept comun în materie procesual civilă, precum şi între oricare dintre acestea şi procedura de drept comun.

    6. În plus, art. 13^1 din Legea nr. 36/1995 prevede dovedirea caracterului necontestat al creanţei printr-un certificat de grefă care să dovedească "inexistenţa" unei acţiuni în justiţie. Or, a face dovada că pe rolul niciunei instanţe nu există vreo acţiune formulată de creditor sau de debitor este un fapt imposibil de probat, deoarece creditorul ar trebui să aducă un certificat de grefă de la toate instanţele competente din punct de vedere material şi teritorial cu vocaţie să primească o acţiune a creditorului sau a debitorului şi, mai mult decât atât, de la toate instanţele naţionale, chiar necompetente din punct de vedere material sau teritorial, ştiut fiind că oricare din părţi ar putea formula o astfel de acţiune cerând apoi declinarea în favoarea instanţei competente. Astfel de prevederi care nu numai că ignoră principii de bază ale dreptului civil şi procesual civil, dar care dau doar o aparenţă de corectitudine şi obiectivitate, când în realitate descriu mecanisme imposibile şi care, de fapt, nu pot fi aplicate, ar trebui sancţionate prin eliminarea lor din peisajul legislativ.

    7. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea raportată la art. 1 alin. (4), art. 21 alin. (1) şi (3) şi art. 126 alin. (1), Guvernul face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 895 din 17 decembrie 2015, ale cărei considerente apreciază că sunt aplicabile mutatis mutandis în cauza de faţă. Susţine că preconizata procedură nejurisdicţională are, în realitate, un important potenţial contencios, întrucât presupune, prin ipoteză, stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană (şi anume consacrarea dreptului de creanţă al creditorului faţă de debitorul său) cu consecinţa "delegării" activităţii de înfăptuire a justiţiei civile notarului public şi a nerespectării principiilor constituţionale privind separaţia şi echilibrul puterilor în stat şi înfăptuirea justiţiei prin instanţele judecătoreşti.

    8. Pe de altă parte, Guvernul arată că nu se poate vorbi în mod real de existenţa unui drept la apărare al debitorului, acesta fiind doar fictiv în lipsa informării şi a acordării posibilităţii de aşi exprima acordul sau opoziţia. În acest fel, art. 13^1 din Legea nr. 36/1995 constituie o gravă încălcare a dreptului la apărare. Din textul propus nu apare decât condiţia de a nu fi contestată creanţa, aspect care s-ar dovedi, potrivit art. 13^1 alin. (3) din Legea nr. 36/1995, prin declaraţia pe propria răspundere a creditorului sau debitorului. Or, o astfel de prezumţie legală este inadmisibilă şi periculoasă pentru securitatea circuitului civil şi pentru dreptul de apărare al cetăţeanului împotriva oricărei măsuri care, întemeindu-se doar pe buna-credinţă sau informarea unei persoane private, titulară a unor drepturi de creanţă (creditorul), ar conduce la declanşarea aparatului constrângător al statului şi la exercitarea forţei publice în procesul de executare. În niciun caz nu s-ar putea susţine ca emiterea titlului executoriu împotriva debitorului să se facă pe baza unei simple declaraţii pe propria răspundere a creditorului, adică a celui interesat. De altfel, atitudinea debitorului - de a contesta sau nu datoria - poate să nu fie cunoscută de creditor; pe cale de consecinţă, acesta nu îşi va putea asuma răspunderea pentru conduita debitorului. De asemenea, în optica legiuitorului caracterul necontestat al creanţei ar trebui să se bazeze pe "dovada inexistenţei" unei acţiuni în justiţie făcute de creditor printr-un certificat de grefă, deci, în mod evident, în general dovada unui fapt negativ nu se poate face. În cazul de faţă, pentru a putea avea o reală valoare probatorie, creditorul ar trebui să aducă un certificat de grefă de la toate instanţele competente din punct de vedere material şi teritorial cu vocaţie să primească o acţiune a creditorului sau a debitorului, şi mai mult decât atât, de la toate instanţele naţionale, chiar necompetente din punct de vedere material sau teritorial. A institui o prezumţie legală, a necontestării creanţei, fundamentată pe simpla declaraţie a creditorului şi pe dovada imposibilă a unui fapt negativ, ar echivala cu asumarea riscului de introducere în circuitul civil şi de recurgere la forţa coercitivă a statului (prin valoarea executorie a unui astfel de titlu) a unor/pe baza unor titluri executorii întemeiate exclusiv pe voinţa unilaterală a creditorului. De aceea, Guvernul apreciază că o astfel de prevedere este neconstituţională şi în raport cu garanţiile pe care legea trebuie să le ofere dreptului de proprietate al debitorului asupra propriului patrimoniu. O normă juridică ce ar permite în acest fel diminuarea patrimoniului unei persoane (debitorul), fără ca aceasta să cunoască existenţa unei pretenţii (concretizată într-o creanţă certă, lichidă şi exigibilă) împotriva sa şi fără a avea posibilitatea contestării acesteia încalcă art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală. Fără a nega de plano competenţa notarului public de a emite titluri executorii, cazurile în care legislaţia în vigoare atribuie caracter executoriu actului notarial vizează ipoteze în care actul este unul bilateral (contract), deci se întemeiază pe cunoaşterea de către părţi şi asumarea de către acestea inclusiv a acestui aspect în momentul realizării acordului de voinţă.

    9. Cu privire la neconstituţionalitatea art. II pct. 15, care vizează modificarea lit. f) din cuprinsul art. 40 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, care are următorul cuprins: "Calitatea de notar public încetează: [...] f) când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea cu executare pentru săvârşirea unei infracţiuni de serviciu", autorul sesizării arată că, spre comparaţie, textul în vigoare prevede încetarea calităţii de notar public când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea sau amânarea aplicării pedepsei pentru săvârşirea unei infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni. S-a urmărit, prin noua propunere de text, exceptarea de la aplicabilitatea prevederilor art. 40 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 a notarilor publici care au fost condamnaţi definitiv pentru săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni (în afara celor de serviciu) şi a celor care au fost condamnaţi definitiv, însă instanţa a dispus suspendarea executării pedepsei ori amânarea aplicării acesteia. Intervenţia legislativă conduce la interpretarea că se permite păstrarea calităţii de notar public de către o persoană condamnată penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea executării pedepsei.

    10. Noua opţiune a legiuitorului este conjuncturală, nu ia în considerare un interes social real şi vine în contradicţie cu valorile sociale ocrotite prin lege. A permite unei persoane care a adus atingere unei valori sociale ocrotite de legea penală şi cu privire la care instanţa a considerat că prezintă un pericol social să continue exercitarea calităţii de notar public nu este de natură să asigure exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice în coordonatele statului de drept. Astfel, statul de drept presupune, pe de o parte, capacitatea acestuia de a asigura cetăţenilor servicii publice de calitate şi de a crea premisele pentru încrederea cetăţenilor în instituţiile şi autorităţile publice. Aceasta presupune obligaţia statului de a impune standarde etice şi profesionale în special celor chemaţi să îndeplinească activităţi ori servicii de interes public şi, cu atât mai mult, celor care înfăptuiesc acte de autoritate publică, adică pentru acei agenţi publici sau privaţi care sunt învestiţi şi au abilitarea de a invoca autoritatea statului în îndeplinirea anumitor acte sau sarcini. Statul este dator să creeze toate premisele - iar cadrul legislativ este una dintre ele - pentru îndeplinirea funcţiilor statului de către profesionişti care îndeplinesc criterii profesionale şi de probitate morală. De aceea, o prevedere care ar permite notarului public să rămână în profesie după condamnarea sa pentru o infracţiune de serviciu reprezintă, în opinia Guvernului, o încălcare directă a art. 54 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia "Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice [...] răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin", dar şi, totodată, o negare a obligaţiilor pe care un stat de drept le are faţă de cetăţenii săi, adică o încălcare a prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie. Or, se poate observa o contradicţie evidentă între cerinţele de probitate stabilite pentru exercitarea calităţii de notar public şi modificarea legislativă propusă, care permite menţinerea în profesie a unor persoane condamnate la pedeapsa închisorii pentru infracţiuni de serviciu sau pentru alte infracţiuni săvârşite cu intenţie.

    11. De asemenea, Guvernul precizează că regimul propus este cu mult mai permisiv faţă de situaţia celorlalte categorii profesionale implicate în actul de justiţie, exemplu fiind prevederile art. 65 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sau cele ale art. 25 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă.

    12. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a comunica punctul lor de vedere.

    13. Avocatul Poporului a transmis cu Adresa nr. 12.260 din 18 iulie 2016 punctul său de vedere în care apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Astfel, arată că dispoziţiile legale criticate, care prevăd emiterea de către notarul public a titlurilor executorii referitoare la creanţele necontestate sunt neconstituţionale, nu garantează informarea debitorului despre posibilitatea emiterii titlului executoriu şi posibilitatea acestuia de a-şi exprima poziţia (acordul de voinţă al debitorului cu privire la creanţă). Mai mult, norma juridică criticată nu prevede nicio cerinţă privind comunicarea către debitor, nefiind prevăzută o procedură specială de contestare a acestora. În plus, nici notarul public şi nici creditorul nu sunt obligaţi în vreun fel să aducă la cunoştinţă debitorului pretenţiile ce ar face obiectul titlului executoriu. Aşadar, pe lângă neclaritate, dispoziţiile legale criticate sunt lipsite şi de previzibilitate, ca o condiţie esenţială a calităţii şi constituţionalităţii normei juridice. Prin urmare, aceste dispoziţii golesc de conţinut prevederile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 21 alin. (1) şi (3), art. 24 şi art. 124 din Constituţie, întrucât pun în balanţă interesul creditorului în valorificarea cu celeritate a creanţei şi interesul general al bunei administrări a justiţiei şi cel al respectării statului de drept, respectiv a dreptului la apărare şi a accesului la justiţie.

    14. Pe de altă parte, ţinând seama de faptul că notarul exercită un serviciu de interes public, pe baza învestirii de către autorităţile publice, care prin excelenţă are conotaţii de putere publică, apare justificată vocaţia acestuia la calitatea de subiect activ al infracţiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, precum şi al celor de corupţie. În caz contrar, se poate desprinde concluzia că notarul este deasupra legii, neputând fi cercetat şi pedepsit pentru săvârşirea unor infracţiuni care aduc atingere activităţilor de interes public, cum ar fi de exemplu cele de abuz în serviciu contra intereselor publice, fapt care ar fi incompatibil cu funcţionarea statului de drept. Ca atare, dispoziţiile cuprinse în art. II pct. 1 din Legea pentru completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la Uniunea Europeană, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, potrivit cărora notarul public nu poate fi asimilat funcţionarului public din punct de vedere al răspunderii penale pentru deciziile şi activitatea organizatorică şi administrativă sunt de natură să conducă la excluderea acestuia din sfera calităţii de subiect activ pentru infracţiunea de serviciu sau în legătură cu serviciul, precum şi pentru cele de corupţie.
1   2   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Comentarii Act

Nu sunt comentarii momentan.

Posteaza pe retele sociale

Pentru a posta un comentariu trebuie sa va autentificati


Daca nu aveti inca un cont si vreti sa va inregistrati dati click aici


Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda LegisPlus
Testeaza LegisPlus
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic

Info

Se încarcã, vã rugãm asteptati.