Inapoi la Cautare

DECIZIE 582 /2014


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 242 alin. (11) din Codul de procedură penală


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 11.12.2019, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (11.12.2019) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC



	

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Valer Dorneanu - judecător
    Toni Greblă - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Daniel Marius Morar - judecător
    Mona-Maria Pivniceru - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Oana Cristina Puică - magistrat-asistent


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 242 alin. (11) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 5.559/111/2013 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 256D/2014.

    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că art. 242 alin. (10) şi (11) din Codul de procedură penală reglementează într-un mod inedit înlocuirea măsurii arestării preventive sau a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, întrucât faza admiterii în principiu a cererii presupune şi analiza temeiniciei acesteia, iar faza admiterii pe fond a cererii se limitează la verificarea depunerii cauţiunii, fără a fi, însă, încălcate principiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei.

                               CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

    4. Prin Încheierea din 27 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 5.559/111/2013, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 242 alin. (11) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, cu ocazia soluţionării unor cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive, în principal, cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, iar, în subsidiar, cu cea a arestului la domiciliu, cereri formulate în cursul judecării apelurilor declarate împotriva unei sentinţe penale pronunţate de Tribunalul Bihor.

    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine că dispoziţiile art. 242 alin. (11) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil, unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei şi independenţa judecătorilor. În acest sens, arată că instanţa de judecată este obligată ca, odată stabilit cuantumul cauţiunii şi efectuată plata acesteia, să dispună admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive sau a arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, fără să aibă posibilitatea de a aprecia asupra fondului cererii formulate, potrivit propriilor convingeri care îşi au izvorul în lege, fiind, astfel, încălcate atributele de independenţă şi imparţialitate ale judecătorilor şi, implicit, dreptul la un proces echitabil. Or, rolul instanţei de judecată cu privire la admiterea unei sesizări nu trebuie să fie unul pur formal, executant, constrângând, astfel, instanţa să dea o hotărâre formală, ci soluţia trebuie să aparţină întotdeauna exclusiv instanţei, întrucât, în caz contrar, judecătorul nu mai este independent, imparţial şi supus numai legii. Nu se poate afirma că o apreciere a temeiniciei cererii s-ar realiza într-o primă etapă, cu ocazia admiterii în principiu a cererii, aşa cum s-ar deduce din interpretarea art. 242 alin. (10) din Codul de procedură penală, întrucât admiterea în principiu presupune examinarea formală a îndeplinirii unor condiţii prevăzute de lege, după care urmează aprecierea magistratului asupra temeiniciei cererii, aspect care rezultă din dispoziţiile art. 216 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală privind condiţiile generale pe care le presupune acordarea controlului judiciar pe cauţiune, care prevăd că magistratul poate dispune luarea măsurii controlului judiciar pe cauţiune faţă de inculpat dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 216 alin. (1) din Codul de procedură penală, inclusiv cea referitoare la plata în prealabil a cuantumului cauţiunii stabilite de instanţă. Consideră că această soluţie privind actul de deliberare în integralitatea lui trebuie să subziste chiar dacă instanţa s-a mai pronunţat asupra problemei supuse dezbaterii într-o primă etapă unde a analizat alte aspecte faţă de cele care se pun în discuţie în ultima etapă când se pronunţă asupra fondului chestiunii supuse dezbaterii, respectiv asupra admiterii sau respingerii sesizării formulate. Apreciază că legiuitorul nu a dorit să dea o altă abordare instituţiei controlului judiciar faţă de vechea reglementare care prevedea că examinarea sesizării se realizează în două etape, una care privea îndeplinirea unor condiţii legale (art. 160^8 din Codul de procedură penală din 1968), după care se stabilea cuantumul cauţiunii, care, odată achitată, ducea la admiterea în principiu a cererii şi la fixarea unui nou termen de judecată pentru examinarea fondului, respectiv a temeiniciei cererii, care se realiza în a doua etapă când instanţa dispunea asupra măsurii procesuale solicitate (art. 160^8a din Codul de procedură penală din 1968). Aşadar, inadvertenţele existente în cuprinsul dispoziţiilor legale actuale enumerate mai sus nu existau în vechea reglementare şi trebuie să fie înlăturate prin controlul de constituţionalitate.

    6. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

    7. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Arată că art. 242 din Codul de procedură penală, în integralitatea sa, reglementează revocarea măsurilor preventive şi înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă. Referitor la admiterea în principiu a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive sau a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 138/2013, din care reiese că, prin natura şi conţinutul ei specific, o astfel de procedură prealabilă, de examinare a cererii sub aspectul admisibilităţii în principiu, presupune doar verificarea întrunirii condiţiilor de exercitare a acesteia referitoare la încadrarea cererii în termenul legal, la întemeierea ei pe cazurile prevăzute de lege şi la depunerea ori invocarea mijloacelor de probă în dovedirea cererii. Instanţa se pronunţă asupra unei probleme care priveşte exclusiv buna administrare a justiţiei, ca şi în cazul recuzării sau al strămutării pricinilor. Or, aşa cum a stabilit în repetate rânduri instanţa de contencios european a drepturilor omului, cea mai mare parte a drepturilor procedurale, prin natura lor, nu constituie, în sensul Convenţiei, "drepturi civile" şi, deci, nu intră în câmpul de aplicare al art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, sunt citate ca exemple: refuzul autorizării introducerii apelului pronunţat de o curte supremă - Decizia din 9 mai 1989, pronunţată de Comisia Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Helmers împotriva Suediei (Cererea nr. 11.826/85); examinarea cererii de revizuire a unui proces civil - Decizia din 8 octombrie 1976, pronunţată de Comisia Europeană a Drepturilor Omului în Cauza X, Y şi Z împotriva Elveţiei (Cererea nr. 6916/75). Consideră, însă, că, în speţă, din întreaga reglementare a art. 242 din Codul de procedură penală nu rezultă că, prin admiterea în principiu - urmată de depunerea cauţiunii în termenul fixat şi, ulterior, de admiterea cererii de înlocuire a măsurii preventive cu măsura controlului judiciar pe cauţiune - s-ar soluţiona o problemă care priveşte exclusiv buna administrare a justiţiei. Arată că admiterea în principiu reglementată de dispoziţiile de lege criticate nu presupune doar verificarea întrunirii condiţiilor referitoare la formularea cererii în termenul legal, la întemeierea ei pe cazurile prevăzute de lege şi la depunerea ori invocarea mijloacelor de probă în dovedirea cererii. Observă că instanţa dispune admiterea în principiu a cererii formulate de inculpat numai după parcurgerea mai multor paşi - şi anume: fixarea datei de soluţionare a cererii şi citarea inculpatului; ascultarea acestuia asupra tuturor motivelor pe care se întemeiază cererea, în prezenţa unui avocat ales sau numit din oficiu - şi numai dacă găseşte cererea întemeiată. Prin urmare, procedura reglementată de dispoziţiile art. 242 din Codul de procedură penală depăşeşte cadrul admiterii în principiu, aşa cum a fost aceasta consacrată în vechiul cod, când o asemenea procedură presupunea doar luarea de măsuri pentru buna administrare a justiţiei, ceea ce nu este de natură a aduce atingere principiilor fundamentale invocate de instanţa de judecată în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate.

    8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

    9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
1   2   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Comentarii Act

Nu sunt comentarii momentan.

Posteaza pe retele sociale

Pentru a posta un comentariu trebuie sa va autentificati


Daca nu aveti inca un cont si vreti sa va inregistrati dati click aici


Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda LegisPlus
Testeaza LegisPlus
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic

Info

Se încarcã, vã rugãm asteptati.