Prin Încheierea din 26 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 28.535/299/2005, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1169 din Codul civil, excepţie ridicată de Mircea Vlăduţ şi Maria Vlăduţ într-un proces având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege sunt neconstituţionale, întrucât au formulat o cerere de chemare în judecată prin care au solicitat instanţei să constate nulitatea absolută a unui act de vânzare-cumpărare, iar instanţa de judecată, în temeiul art. 1169 din Codul civil, a respins acţiunea motivându-şi soluţia prin faptul că nu au făcut dovada cauzei ilicite. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că accesul liber la justiţie se realizează în condiţiile legii, dar şi cu concursul părţii interesate în administrarea probelor, judecătorul având obligaţia de imparţialitate pentru a asigura caracterul obiectiv al judecăţii. Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu ţionalitate. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1169 din Codul civil este neîntemeiată. Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 1169 din Codul civil sunt constituţionale. Arată că acestea nu conţin privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalităţii în drepturi. Totodată, consideră că dispoziţiile constituţionale ale art. 21 şi 124 nu au incidenţă în prezenta cauză. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată. Obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 1169 din Codul civil, potrivit cărora "Cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească". Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, ale art. 21 relative la accesul liber la justiţie şi ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei. Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constată că acestea vizează modul în care instanţa de judecată a aplicat dispoziţiile legale criticate în speţa dedusă judecăţii, chestiune care, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excedează competenţei instanţei de contencios constituţional, astfel că excepţia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ