Inapoi la Cautare

DECIZIE 51 /2016


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 22.01.2020, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (22.01.2020) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC



	

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Valer Dorneanu - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Daniel Marius Morar - judecător
    Mona-Maria Pivniceru - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nalini Ziya, Nalini Noori şi Hosseini Seyed Mehdi în Dosarul nr. 52.586/3/2011* al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.087 D/2015.

    2. Preşedintele, luând act de cererea formulată în prezenta cauză de către domnul avocat Cătălin Georgescu, în calitate de apărător al autorilor excepţiei, pe data de 15 februarie 2016, de a fi strigat primul Dosarul nr. 1.087 D/2015, dispune a se face apelul în prezentul dosar.

    3. La prima strigare, la apelul nominal răspund autorii excepţiei Nalini Ziya şi Nalini Noori, prezenţi personal.

    Magistratul-asistent referă asupra faptului că în sală se află prezente doamna Omer Ildihan, interpret de limba turcă, şi doamna Alexandra Gotea, interpret de limba persană. Autorii excepţiei solicită strigarea cauzei mai târziu sau lăsarea cauzei la urmă, având în vedere că apărătorul acestora nu este prezent. Curtea, având în vedere art. 215 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, încuviinţează cererea formulată.

    4. La cea de-a doua strigare a Dosarului nr. 1.087 D/2015, la apelul nominal răspund autorii excepţiei Nalini Ziya şi Nalini Noori, prezenţi personal şi asistaţi de domnul avocat Cătălin Georgescu, din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, precum şi autorul excepţiei Hosseini Seyed Mehdi, reprezentat de acelaşi avocat. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

    5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului autorilor excepţiei, domnul avocat Cătălin Georgescu, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. Cu titlu de cereri prealabile susţinerii excepţiei, pe care le apreciază ca fiind admisibile conform prevederilor Codului de procedură civilă şi dispoziţiilor legale privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, este formulată, mai întâi, o cerere de probe, în susţinerea căreia sunt depuse la dosarul cauzei note scrise. Este vorba despre următoarele trei documente: scrisoarea de înregistrare la Curtea Europeană a Drepturilor Omului a unei cereri de sesizare a instanţei europene cu privire la aceleaşi chestiuni care formează obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate; Protocolul de cooperare interinstituţională între Ministerul Justiţiei, Ministerul Public şi Serviciul Român de Informaţii, în legătură cu care se cere Curţii Constituţionale să solicite, la rândul său, anumite informaţii, relevante în susţinerea excepţiei; şi un document conţinând extrase din articole de presă referitoare la implicarea serviciilor secrete în justiţie. De asemenea se formulează o cerere de administrare de probe, subliniindu-se importanţa acesteia în contextul invocării prezentei excepţii de neconstituţionalitate, şi se solicită Curţii Constituţionale emiterea către Ministerul Public şi către Serviciul Român de Informaţii a unei adrese care să lămurească următoarele două aspecte: dacă există protocolul anterior referit şi, respectiv, dacă serviciul tehnic care funcţionează în cadrul Ministerului Public şi care asigură supravegherea tehnică este funcţional şi poate să realizeze, fără aşa-zisul sprijin tehnic din partea Serviciului Român de Informaţii, îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de Codul de procedură penală referitoare la punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică. De asemenea se subliniază faptul că, în cauze similare celei în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, s-a probat, pe cale civilă, caracterul intruziv al interceptărilor realizate de Serviciul Român de Informaţii. Totodată, se solicită Curţii Constituţionale invitarea de experţi, cum sunt cei din cadrul Institutului Român al Drepturilor Omului, care să analizeze dacă în dosarul în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate au fost asigurate garanţiile specifice drepturilor reglementate în Codul de procedură penală şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens se solicită instanţei de contencios constituţional invitarea şi audierea unui expert în domeniul informatic, care să ofere Curţii Constituţionale informaţii referitoare la acest "sprijin tehnic" şi la capacitatea Ministerului Public de a realiza urmărirea penală fără ajutorul serviciilor secrete.

    6. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepţiile sunt nefondate, nefiind utile şi pertinente soluţionării cauzei, întrucât Curtea Constituţională a fost sesizată în prezentul dosar cu verificarea compatibilităţii prevederilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală cu dispoziţiile Constituţiei, şi, nicidecum, cu verificarea unor eventuale protocoale încheiate între instituţiile statului. De asemenea, solicitările referitoare la audierea unor experţi sunt apreciate ca aparţinând sferei probatoriului ce poate fi administrat în faţa instanţei, cu privire la dovedirea faptului că punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnică s-a făcut de către un organ specializat al statului, conform art. 142 din Codul de procedură penală. Prin urmare, aspectele invocate în propunerea de audiere a unor experţi vizează legalitatea obţinerii probelor, nefiind de competenţa Curţii Constituţionale.

    7. Preşedintele întreabă reprezentantul autorilor excepţiei dacă consideră că existenţa protocolului invocat este relevantă pentru stabilirea constituţionalităţii dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală. Reprezentantul autorilor excepţiei răspunde afirmativ la această întrebare, argumentând că, dintotdeauna, a existat o imixtiune a serviciilor secrete în actul de justiţie din România, imixtiune care a avut loc, sub imperiul vechiului Cod de procedură penală, conform protocolului la care se face referire şi care, potrivit reglementării procesual penale în vigoare, se realizează conform art. 142 din actualul Cod de procedură penală.

    8. Curtea, potrivit art. 258 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, respinge cererile formulate, apreciind că nu sunt concludente soluţionării cauzei şi subliniind faptul că instanţa de contencios constituţional se va pronunţa doar asupra constituţionalităţii textului criticat.

    9. Având cuvântul pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate, reprezentantul autorilor excepţiei arată că măsurile cuprinse în art. 142 din Codul de procedură penală nu sunt proporţionale cu scopul urmărit, indiferent de criteriile conform cărora ar fi analizată această proporţionalitate. Se susţine că includerea altor organe specializate ale statului în rândul celor care au atribuţii de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică nu este democratică, nu este necesară şi nu este legitimă. Se arată că, fără a se transforma într-un legislator pozitiv, Curtea Constituţională se poate pronunţa asupra proporţionalităţii unor astfel de măsuri.

    Este invocată în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la principiul proporţionalităţii. Se face referire la aspecte referitoare la aplicarea legii procesual penale, pentru a pune în evidenţă ingerinţa serviciilor secrete în justiţie. Se susţine că Ministerul Public dispune de un serviciu specializat care poate acoperi toate necesităţile tehnice de punere în executare a mandatului de supraveghere, neavând nevoie de sprijinul tehnic al Serviciului Român de Informaţii. Se arată că acesta din urmă are atribuţii în domeniul securităţii naţionale, având posibilitatea de a sesiza organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea unor infracţiuni în acest domeniu. Se invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la măsurile de supraveghere tehnică, respectiv Hotărârea din 26 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Dumitru Popescu (2) împotriva României, şi în cauze similare, în care a fost constatată neconvenţionalitatea activităţilor de supraveghere tehnică efectuate de Serviciul Român de Informaţii. Se subliniază faptul că, în ciuda acestei jurisprudenţe europene, instanţele naţionale continuă să motiveze intervenţia Serviciului Român de Informaţii în activitatea de urmărire penală pe baza prevederilor art. 142 din Codul de procedură penală, calificând activităţile de cercetare penală ale acestui serviciu ca reprezentând un simplu sprijin tehnic. Se susţine că, în realitate, aceste acte realizate de Serviciul Român de Informaţii constituie mult mai mult decât un simplu sprijin tehnic şi că, în practică, numeroase probe sunt obţinute anterior datei aprobării mandatului de supraveghere. În final, se solicită punerea la dispoziţia apărării a înregistrării şedinţei de judecată, pentru a servi ca probă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Se solicită, de asemenea, amânarea pronunţării pentru depunerea de note scrise.

    10. Curtea, conform art. 231 alin. (5) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, aprobă cererea de punere la dispoziţia autorilor excepţiei a înregistrării şedinţei de judecată, iar, potrivit art. 222 alin. (2) din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, respinge cererea de amânare a pronunţării.

    11. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că, contrar celor susţinute de autorii excepţiei, procurorul este cel care dispune efectuarea unor măsuri de supraveghere tehnică în vederea obţinerii unor mijloace de probă, cum sunt convorbirile telefonice, care să fie valorificate în vederea obţinerii adevărului. Se subliniază faptul că procurorul poate efectua un astfel de demers numai după obţinerea autorizaţiilor prevăzute de lege de la judecător şi că împrejurarea care îi nemulţumeşte pe autorii excepţiei, respectiv faptul că procurorul poate dispune ca interceptările să fie făcute de organe specializate ale statului, nu reprezintă un aspect de constituţionalitate. Se arată că dispoziţiile art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală au în vedere ipoteza în care organele specializate ale statului la care fac referire au atribuţii prevăzute prin lege şi care, tot prin lege, au dreptul să deţină echipament tehnic necesar unor astfel de interceptări. Se susţine că, în niciun caz, demersurile analizate nu pot fi făcute în temeiul unui protocol interinstituţional, aşa cum arată autorii excepţiei, dar şi că efectuarea, prin absurd, a unor astfel de acte de către organe nespecializate ale statului sau de către organe care nu au, potrivit legii, astfel de atribuţii atrage nu numai nelegalitatea probelor obţinute, dar şi răspunderea penală a celor implicaţi. Distinct de aceste aspecte, se susţine că dispoziţiile legale referitoare la supravegherea tehnică oferă, la rândul lor, suficiente garanţii procesuale, prevăzând condiţiile în care se emite autorizaţia de supraveghere de către judecător, termenele pentru care poate fi dispusă măsura supravegherii, limita maximă a acestui termen şi obligaţiile ce revin persoanelor implicate în efectuarea supravegherii tehnice. Se concluzionează că, pentru toate aceste motive, nu poate fi reţinută neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 142 alin. (1) din Codul de procedură penală. Referitor la Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 26 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Dumitru Popescu (2) împotriva României, se susţine că, în pronunţarea acestei hotărâri, au fost avute în vedere de către instanţa de la Strasbourg actualele dispoziţii procesual penale, care, la acea dată, urma să fie adoptate în România, pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului le-a apreciat ca fiind conforme cu exigenţele Convenţiei. Se apreciază, prin urmare, că nemulţumirile autorilor excepţiei vizează modalitatea de interpretare şi aplicare a legii, şi nu aspecte de neconstituţionalitate.
1   2   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Comentarii Act

Nu sunt comentarii momentan.

Posteaza pe retele sociale

Pentru a posta un comentariu trebuie sa va autentificati


Daca nu aveti inca un cont si vreti sa va inregistrati dati click aici


Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda LegisPlus
Testeaza LegisPlus
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic

Info

Se încarcã, vã rugãm asteptati.