Inapoi la Cautare

DECIZIE 491 /2013


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor titlului VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, astfel cum aplicarea acestora a fost stabilită prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 27 din 14 noiembrie 2011


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 06.12.2019, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (06.12.2019) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC


    Prin Decizia nr. 6.468 din 23 octombrie 2012, pronunţatã în Dosarul nr. 10.889/3/2009, şi Încheierea din 7 martie 2013, pronunţatã în Dosarul nr. 35.918/3/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor titlului VII intitulat "Regimul stabilirii şi plãţii despãgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, excepţie ridicatã de Alexandru Nicolae Deneş, prin mandatar Wachmann Gugui Gloria Nevella, şi de Iuliana Ileana Poenaru în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor privind obligarea statului român la restituirea în naturã a unor imobile şi, în subsidiar, la plata de despãgubiri.

    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia aratã cã normele cuprinse în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi în protocoalele sale adiţionale alcãtuiesc, împreunã cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, un "bloc de convenţionalitate", cu consecinţa cã acesta se impune autoritãţilor naţionale cu aceeaşi forţã juridicã cu care se impun normele convenţionale şi care beneficiazã, în temeiul art. 20 alin. (2) din Constituţie, de aplicare prioritarã în cazul apariţiei de neconcordanţe între actele internaţionale privind drepturile omului, la care România este parte, şi legile interne. Principiul prioritãţii acestui bloc de convenţionalitate determinã inadmisibilitatea invocãrii dreptului intern pentru a justifica neexecutarea Convenţiei, regulã preluatã expres prin art. 31 alin. (5) din Legea nr. 590/2003 privind tratatele şi, în acelaşi timp, relativizeazã caracterul imperativ al normei juridice interne şi o situeazã, pe aceasta din urmã, într-o stare de inferioritate.

    În cuprinsul Deciziei nr. 27 din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut cã Legea nr. 247/2005 este o lege specialã faţã de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi, "câtã vreme pentru imobilele preluate abuziv (...) s-a adoptat o lege specialã (...), nu se poate susţine, fãrã a încãlca principiul specialia generalibus derogant, cã dreptul comun s-ar aplica cu prioritate sau în concurs cu legea specialã", astfel încât "acţiunile directe împotriva statului român (...) nu pot fi primite, deoarece ignorã principiul specialia generalibus derogant." Se mai aratã cã, spre deosebire de o altã decizie pronunţatã de aceeaşi instanţã în soluţionarea unui recurs în interesul legii referitor la materia revendicãrii, şi anume Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008, în Decizia nr. 27 din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a mai preluat şi principiul prioritãţii Convenţiei faţã de legea specialã.

    În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, cele douã "corpuri normative", respectiv Legea nr. 247/2005 şi Decizia nr. 27 din 14 noiembrie 2011, alcãtuiesc un "bloc de legalitate" inferior "blocului de convenţionalitate" compus din Convenţia şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Faţã de existenţa celor douã planuri, în mãsura în care Legea nr. 247/2005, chiar interpretatã în lumina deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu conţine dispoziţii mai favorabile şi contravine Convenţiei, interpretatã în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, rezultã evident cã aplicarea corpului legal în dauna "blocului de convenţionalitate" constituie o încãlcare a dispoziţiilor art. 20 din Constituţie.

    Or, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a stabilit deja, în jurisprudenţa sa în materie, cã Legea nr. 247/2005 contravine dispoziţiilor convenţionale, întrucât, deşi deschide reclamanţilor accesul la o procedurã administrativã, urmatã, dacã este cazul, şi de una contencioasã, acest acces rãmâne teoretic şi iluzoriu, nefiind, în prezent, în mãsurã sã asigure, într-un termen rezonabil, restituirea imobilului sau plata unei indemnizaţii în favoarea persoanelor îndreptãţite, ceea ce reprezintã o încãlcare a art. 1 din Primul Protocol la Convenţie şi a art. 6 din Convenţie.

    Prin Hotãrârea-pilot pronunţatã la 12 octombrie 2010 de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, s-a arãtat cã una dintre mãsurile care ar trebui luate este modificarea mecanismului de restituire actual, cu privire la care a constatat anumite lipsuri, şi implementarea de urgenţã a unor mãsuri simplificate şi eficiente, întemeiate pe soluţii legislative şi pe o practicã judiciarã şi administrativã coerentã, care sã poatã menţine un just echilibru între diferitele interese în cauzã.

    În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, Decizia nr. 27 din 14 noiembrie 2011 a instanţei supreme nu doar cã nu conduce la dezideratul exprimat de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, de îndreptare a mecanismului de restituire, ci este chiar contrarã obligaţiilor stabilite prin hotãrârea pronunţatã în cauza-pilot, prin confirmarea convenţionalitãţii Legii nr. 247/2005 şi stabilirea supremaţiei acesteia. Se mai susţine cã decizia instanţei supreme valideazã mecanismul reglementat de titlul VII din Legea nr. 247/2005, stabilind prioritatea aplicãrii acestuia prin statuarea inadmisibilitãţii acţiunilor îndreptate direct împotriva statului român, întemeiate pe dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apãrarea dreptului omului şi a libertãţilor fundamentale.

    În concluzie, autorii excepţiei de neconstituţionalitate apreciazã cã titlul VII din Legea nr. 247/2005, aşa cum este interpretat prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 27 din 14 noiembrie 2011, contravine art. 20 din Constituţie, întrucât aplicarea cu prioritate a legii interne în dauna corpului convenţional este neconstituţionalã.

    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilã, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în Dosarul nr. 211D/2012, a apreciat cã motivarea excepţiei de neconstituţionalitate vizeazã prevederile titlului VII din Legea nr. 247/2005, astfel cum acestea au fost interpretate prin Decizia nr. 27 din 14 noiembrie 2011, pronunţatã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu prilejul soluţionãrii unui recurs în interesul legii.

    În acest context, instanţa aratã cã, deşi prevederile titlului VII din Legea nr. 247/2005 au legãturã cu soluţionarea cauzei, problema invocatã se referã la aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, prerogativã datã prin lege instanţelor de judecatã, fie în aplicarea legii în fiecare caz dedus judecãţii, fie prin pronunţarea unor decizii în interesul legii, în scopul asigurãrii interpretãrii şi aplicãrii unitare a acesteia de cãtre instanţele judecãtoreşti. În acest sens, invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat cã modalitatea în care se interpreteazã şi se aplicã prevederile legale în cazuri concrete nu intrã în sfera controlului de constituţionalitate.

    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilã, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în Dosarul nr. 212D/2013, a apreciat cã prevederile titlului VII din Legea nr. 247/2005 nu aduc atingere dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Constituţie. Instanţa apreciazã cã prevederile legale criticate nu aduc atingere substanţei dreptului de proprietate, iar în acord cu jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, modalitatea de a reglementa acordarea despãgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv constituie opţiunea exclusivã a legiuitorului, în acord cu politica economicã a statului în materia despãgubirilor acordate din fonduri publice, urmãrindu-se pãstrarea unui echilibru între cerinţele interesului public şi interesele apãrãrii dreptului fundamental la proprietate.

    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate invocate.

    Guvernul considerã cã, din punctul de vedere al admisibilitãţii excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta nu se încadreazã, sub aspectul obiectului sãu, în sfera actelor supuse controlului de constituţionalitate, reglementate de art. 146 lit. d) din Constituţie. Actele puterii judecãtoreşti, în speţã hotãrârile instanţelor judecãtoreşti, rãmân supuse exclusiv cãilor de atac ordinare şi extraordinare în cadrul cãrora se verificã toate aspectele care ar putea determina reformarea lor, inclusiv constituţionalitatea. În acest sens, aratã cã instanţa de contencios constituţional a respins, ca inadmisibile, excepţiile de neconstituţionalitate ce priveau decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Secţii Unite sau de alte instanţe judecãtoreşti, exemplu fiind, astfel, Decizia nr. 409 din 4 noiembrie 2003.

    Invocând practica recentã a Curţii Constituţionale, Guvernul aratã cã prevederile titlului VII din Legea nr. 247/2005 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 1.241 din 6 octombrie 2009, Curtea a constatat cã este opţiunea exclusivã a legiuitorului de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecutã, prevederile de lege criticate fiind în acord cu cele ale art. 44 alin. (2) teza a doua din Constituţie, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Prin aceeaşi decizie, Curtea a arãtat cã dispoziţiile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale fac parte integrantã din ordinea juridicã internã a statelor semnatare, acest aspect implicând obligaţia pentru judecãtorul naţional de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminenţa faţã de orice altã prevedere contrarã din legislaţia naţionalã. Instanţele naţionale au posibilitatea sã înlãture, din oficiu sau la cererea pãrţilor, prevederile dreptului intern pe care le considerã incompatibile cu Convenţia şi protocoalele sale adiţionale.

    Cât priveşte Hotãrârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţatã de Curtea Europeanã de la Strasbourg în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, Guvernul, dupã o analizã succintã a considerentelor reţinute de aceasta, concluzioneazã cã legislaţia în materia restituirii dreptului de proprietate nu încalcã normele Convenţiei, însã modul în care funcţioneazã în practicã mecanismul de restituire şi despãgubire reglementat de legiuitor este cel ce produce disfuncţionalitãţi de naturã sã determine violarea art. 1 din Primul Protocol la Convenţie.
<   1   2   3   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Comentarii Act

Nu sunt comentarii momentan.

Posteaza pe retele sociale

Pentru a posta un comentariu trebuie sa va autentificati


Daca nu aveti inca un cont si vreti sa va inregistrati dati click aici


Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda LegisPlus
Testeaza LegisPlus
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic

Info

Se încarcã, vã rugãm asteptati.