, caz în care se susţine că voinţa legiuitorului a fost aceea de a garanta accesul liber la justiţie, respectiv de a asigura exercitarea căii extraordinare de atac pentru motivul de revizuire reglementat de
art. 509 alin. (l) pct. 8 din Codul de procedură civilă, în cazul în care prin prima hotărâre definitivă pronunţată se încalcă autoritatea de lucru judecat stricto sensu şi lato sensu a unei hotărâri definitive pronunţată anterior. 9. De altfel, prin
art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, legiuitorul a urmărit să înlăture inechităţile produse justiţiabililor prin vechea reglementare cuprinsă în
art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă de la 1865, unde autoritatea de lucru judecat putea fi interpretată doar stricto sensu, deşi revizuirea este remediul procedural de înlăturare a greşelilor de judecată pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, neimputabile părţilor, ci exclusiv judecătorului. În lumina noilor dispoziţii ale
art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, se apreciază că legiuitorul a avut în vedere, fără deosebire, autoritatea de lucru judecat stricto sensu şi lato sensu. 10. Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte identitatea de obiect şi cauză între cererea soluţionată prin hotărârea supusă revizuirii şi cea care a fost soluţionată anterior, arată că, în actuala reglementare - dispoziţiile
art. 430 alin. (2) din Codul de procedură civilă - pentru promovarea unei cereri de revizuire a ultimei hotărâri nu se cere a fi îndeplinită şi această condiţie, autoritatea de lucru judecat privind dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. 11. Norma invocată vine să tranşeze, în dreptul nostru, o veche dispută doctrinară cu privire la partea din hotărâre care se bucură de autoritatea de lucru judecat: numai dispozitivul hotărârii, pentru motivul că acesta este cel susceptibil de executare, ori, alături de acesta, şi considerentele pe care dispozitivul se sprijină şi care îl explică - iar în ceea ce priveşte considerentele - numai cele decisive ori cele decizorii. 12. Codul de procedură civilă actual a recunoscut în mod explicit autoritatea de lucru judecat, alături de dispozitiv, considerentelor decisive sau necesare - care fac corp comun cu hotărârea şi reprezintă sprijinul indispensabil al soluţiei, întrucât constituie explicaţia acesteia şi participă în egală măsură la autoritatea de lucru judecat a dispozitivului, precum şi considerentelor decizorii sau cu valoare decizională - care conţin o soluţie adaptată pe calea incidentală, cu privire la un aspect dedus judecăţii, care a fost supus dezbaterii contradictorii a părţilor şi doar din punct de vedere topografic se regăsesc în considerente, fără a avea un corespondent şi într-o soluţie din dispozitiv. 13. Astfel, se arată că motivul de revizuire reglementat de
art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă nu se limitează la autoritatea de lucru judecat în sens restrâns, ci vizează existenţa unor hotărâri judecătoreşti potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat în sens larg (dispozitiv şi/sau considerente decisive şi decizorii) a primei hotărâri. 14. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Avocatul Poporului arată că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, reglementată de legiuitor în temeiul prerogativelor acordate acestuia de prevederile
art. 126 alin. (2) din Constituţie. Aceste dispoziţii constituţionale conferă legiuitorului competenţa exclusivă de a stabili procedura de judecată şi îl îndrituiesc pe acesta ca, în considerarea unor situaţii deosebite, să stabilească reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, aşa cum este şi situaţia reglementării exprese şi limitative a cazurilor în care poate fi promovată revizuirea, realizată prin dispoziţiile
art. 453 alin. (3) şi
alin. (4) din Codul de procedură penală. 16. Se mai apreciază că nu se aduce astfel atingere accesului liber la justiţie, întrucât acesta semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări, competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti revenindu-i legiuitorului. Prevederile legale criticate, reglementând o cale de atac extraordinară împotriva hotărârilor judecătoreşti, nu îngrădesc, ci permit accesul liber la justiţie. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.