Inapoi la Cautare

DECIZIE 469 /2016


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211-215 şi ale art. 215^1 alin. (3) din Codul de procedură penală


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 01.06.2020, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (01.06.2020) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC


    11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

    12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 211-215, care prevăd condiţiile generale referitoare la măsura controlului judiciar, luarea măsurii controlului judiciar de către procuror, calea de atac împotriva măsurii controlului judiciar dispuse de procuror, luarea măsurii controlului judiciar de către judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată şi conţinutul controlului judiciar, precum şi ale art. 215^1 alin. (3) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Dispoziţiile alin. (2) sunt aplicabile şi în cazul în care măsura a fost luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi."

    13. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (1) privind libertatea individuală şi art. 24 alin. (1) cu privire la dreptul la apărare.

    14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 211-215 din Codul de procedură penală, conform cărora lipsa reglementării unei proceduri de prelungire a măsurii controlului judiciar din cuprinsul acestora este de natură a încălca prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei, Curtea reţine că criticile de neconstituţionalitate astfel formulate nu au legătură cu textele criticate, durata şi prelungirea măsurii controlului judiciar fiind reglementate la art. 215^1 alin. (2) din Codul de procedură penală. Curtea constată, de asemenea, că excepţia de neconstituţionalitate invocată de autor cu privire la dispoziţiile art. 215^1 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală a fost respinsă, ca inadmisibilă, de către Judecătoria Alexandria - Secţia penală, prin Încheierea din 13 august 2015, pronunţată în Dosarul nr. 3.023/740/2015. În aceste condiţii, Curtea constată că, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a reţinut că dacă o excepţie de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, şi motivarea, în sine, nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general, va respinge excepţia ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau, în cadrul controlului a priori, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011). Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 211-215 din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

    15. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 alin. (3) din Codul de procedură penală, Curtea reţine faptul că Secţiunea a 3-a - Controlul judiciar a Capitolului I - Măsuri preventive, din cadrul Titlului V - Măsuri preventive şi alte măsuri procesuale reglementează, în mod expres, doar luarea măsurii controlului judiciar de către procuror (art. 212 din Codul de procedură penală) şi luarea măsurii controlului judiciar de către judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată (art. 214 din Codul de procedură penală), secţiunea anterior referită a Codului de procedură penală neconţinând o dispoziţie legală care să prevadă luarea măsurii controlului judiciar de către judecătorul de drepturi şi libertăţi. În aceste condiţii, singurele situaţii în care măsura preventivă analizată este dispusă de judecătorul de drepturi şi libertăţi este una cu caracter excepţional, reglementată la art. 227 alin. (2) şi art. 219 alin. (9) din Codul de procedură penală, respectiv acelea în care judecătorul de drepturi şi libertăţi, respingând propunerea procurorului de arestare preventivă şi, respectiv, de arest la domiciliu, dispune aplicarea măsurii controlului judiciar. Astfel, controlul judiciar este dispus de judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, tot ca urmare a unei propuneri formulate de procuror, în urma aprecierii de către judecătorul de drepturi şi libertăţi a întrunirii condiţiilor legale pentru aplicarea unei măsuri preventive mult mai puţin intruzive, faţă de cea propusă de procuror, conform art. 224 şi art. 219 alin. (1) din Codul de procedură penală.

    16. Aşa fiind, atribuirea competenţei de prelungire a măsurii controlului judiciar procurorului, conform prevederilor art. 215^1 alin. (3) din Codul de procedură penală, chiar dacă această măsură a fost dispusă de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, potrivit art. 227 alin. (2) şi art. 219 alin. (1) din acelaşi cod, apare ca fiind justificată de etapa procesuală a luării ei, respectiv cea a urmăririi penale, a cărei efectuare şi supraveghere sunt de competenţa procurorului, conform art. 56 din Codul de procedură penală, şi de natura controlului judiciar, de măsură preventivă neprivativă de libertate.

    17. Totodată, faptul prelungirii de către procuror a măsurii controlului judiciar dispuse de judecătorul de drepturi şi libertăţi, conform art. 227 alin. (2) şi art. 219 alin. (1) din Codul de procedură penală, nu este de natură a încălca norma constituţională de la art. 131 referitoare la rolul Ministerului Public, ci constituie o aplicare a acesteia, având ca temei calitatea procurorului de titular al dreptului de a efectua şi de a supraveghea urmărirea penală, prevăzută la art. 56 din Codul de procedură penală.

    18. De asemenea, Curtea reţine că, potrivit art. 215^1 alin. (5) din Codul de procedură penală, împotriva ordonanţei procurorului de prelungire a măsurii controlului judiciar, în condiţiile alin. (3) al art. 215^1 din Codul de procedură penală, inculpatul poate formula plângere la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond, cu aplicarea, în mod corespunzător, a dispoziţiilor art. 213 din Codul de procedură penală. Acestea din urmă prevăd, la alin. (1) al art. 213 anterior menţionat, dreptul inculpatului de a formula plângere împotriva ordonanţei procurorului prin care este dispusă măsura controlului judiciar, în termen de 48 de ore de la comunicarea acesteia, la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond. Potrivit alin. (2) al art. 213 din Codul de procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi, astfel sesizat, fixează termen de soluţionare în camera de consiliu şi dispune citarea inculpatului, care, conform art. 213 alin. (4) din Codul de procedură penală, este ascultat, atunci când este prezent. Potrivit art. 213 alin. (5) din Codul de procedură penală, în cadrul acestei proceduri, asistenţa juridică a inculpatului şi participarea procurorului sunt obligatorii. În fine, conform art. 213 alin. (6), mai sus menţionat, în soluţionarea plângerii, formulate potrivit alin. (1) al aceluiaşi articol, judecătorul de drepturi şi libertăţi poate revoca măsura dispusă de procuror, dacă au fost încălcate dispoziţiile legale care reglementează condiţiile de luare a măsurii.

    19. Pentru aceleaşi motive, Curtea constată că nu poate fi reţinută restrângerea, în mod discreţionar, de către legiuitor, prin prevederile art. 215^1 alin. (3) din Codul de procedură penală, a dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea fundamentală.

    20. De altfel, o situaţie similară, în care legiuitorului i-ar putea fi imputată lipsa simetriei juridice, este cea prevăzută la art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală, care prevede că procurorul care a luat măsura poate dispune, din oficiu sau la cererea motivată a inculpatului, prin ordonanţă, impunerea unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial, dacă apar motive temeinice care justifică aceasta, iar, la alin. (9), că dispoziţiile alin. (8) anterior citat se aplică, în mod corespunzător, şi în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecăţii, când judecătorul de cameră preliminară ori instanţa de judecată dispune, prin încheiere, la cererea motivată a procurorului sau a inculpatului ori din oficiu. Cu privire la dispoziţiile procesual penale anterior arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat Decizia nr. 4 din 19 ianuarie 2015 referitoare la recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 5 martie 2015, în sensul de a lămuri dacă, în cursul urmăririi penale, competenţa de a dispune asupra unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial revine judecătorului de drepturi şi libertăţi care a luat măsura sau, dimpotrivă, procurorului. Prin decizia pronunţată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că în cursul urmăririi penale, competenţa de a dispune impunerea unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial revine procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. Prin aceeaşi decizie s-a reţinut că, de vreme ce în cursul urmăririi penale, procurorul este cel care dispune asupra prelungirii măsurii controlului judiciar, chiar dacă măsura a fost luată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, este evident că a fortiori tot procurorul trebuie să fie competent să dispună asupra impunerii unor noi obligaţii pentru inculpat ori asupra înlocuirii sau încetării celor dispuse iniţial, în aceeaşi ipoteză analizată, dar şi că, dacă s-ar accepta interpretarea contrară, s-ar putea ajunge la situaţii inechitabile din perspectiva căilor de atac, prin raportare la organul judiciar care a dispus asupra modificării controlului judiciar.

    21. În fine, Curtea reţine că soluţia legislativă prevăzută la art. 215^1 alin. (3) din Codul de procedură penală reprezintă opţiunea legiuitorului, potrivit politicii sale penale, şi a fost adoptată conform dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 alin. (1) din Constituţie şi în marja de apreciere prevăzută de acestea.

    22. Referitor la critica de neconstituţionalitate conform căreia atribuirea de către legiuitor a competenţei de a dispune măsura controlului judiciar procurorului, este de natură a încălca prevederile art. 3 din Codul de procedură penală referitoare la separaţia funcţiilor judiciare şi, în consecinţă, dispoziţiile art. 23 alin. (4) din Constituţie, care prevăd că arestarea preventivă şi, practic, măsurile preventive, pot fi luate doar de către instanţa de judecată, precum şi dispoziţiile art. 5 paragraful 4 şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că această critică a fost formulată direct în faţa instanţei de contencios constituţional, fără a fi fost susţinută în faţa instanţei de fond, motiv pentru care este inadmisibilă, potrivit art. 29 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care prevăd că "Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate [...]".

    23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

                                În numele legii
<   1   2   3   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Comentarii Act

Nu sunt comentarii momentan.

Posteaza pe retele sociale

Pentru a posta un comentariu trebuie sa va autentificati


Daca nu aveti inca un cont si vreti sa va inregistrati dati click aici


Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda LegisPlus
Testeaza LegisPlus
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic

Info

Se încarcã, vã rugãm asteptati.