Inapoi la Cautare

DECIZIE 454 /2013


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 22.10.2019, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (22.10.2019) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC


    Augustin Zegrean - preşedinte

    Valer Dorneanu - judecător

    Petre Lăzăroiu - judecător

    Mircea Ştefan Minea - judecător

    Daniel Marius Morar - judecător

    Mona Maria Pivniceru - judecător

    Puskas Valentin Zoltan - judecător

    Tudorel Toader - judecător

    Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ion Moţoi în Dosarul nr. 15.327/280/2012 al Judecătoriei Piteşti - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 204D/2013.

    La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

    Cauza este în stare de judecată.

    Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că îşi menţine concluziile de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, astfel cum au fost formulate în scris în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 148D/2010. Potrivit acestora, reprezentantul Ministerului Public susţine că dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală contravin principiilor egalităţii în drepturi şi liberului acces la justiţie consacrate de art. 16 şi art. 21 din Constituţie, respectiv dreptului la un tribunal, drept componentă a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

    Astfel, arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un tribunal/accesul liber la justiţie nu are un caracter absolut, astfel că el poate fi supus unor limitări, însă aceste limitări nu trebuie să restrângă atât de mult accesul încât dreptul însuşi să fie atins în substanţa sa (a se vedea cauzele Philis împotriva Greciei, 1991, paragraful 59; Geouffre de la Pradelle împotriva Franţei, 1992, paragraful 28; Fayed împotriva Marii Britanii, 1994, paragraful 65; Bellet împotriva Franţei, 1995, paragraful 31; Guerin împotriva Franţei, 1998, paragraful 37; F.E. împotriva Franţei, 1998, paragraful 44). Limitările nu se conciliază cu exigenţele art. 6 paragraful 1 decât dacă urmăresc un scop legitim şi există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul vizat (Ashingdane împotriva Marii Britanii, 1985, paragraful 57; Lithgow împotriva Marii Britanii, 1986, paragraful 194; Weissman ş.a. împotriva României, 2006, paragraful 36). De fapt, regula generală în materie de limitare a dreptului recunoscut de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale vizează 3 condiţii esenţiale: prevederea de către lege, scopul legitim şi proporţionalitatea, regulă enunţată expres în cazul art. 8-11 din Convenţie şi care se aplică şi în materia art. 6 din Convenţie (a se vedea paragraful 4 al opiniei concordante la hotărârea pronunţată în Cauza Geouffre de la Pradelle împotriva Franţei, 1992). Prin urmare, o bună administrare a justiţiei poate justifica anumite restricţii de tipul termenelor. Din această perspectivă, art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, care prevede un termen pentru sesizarea instanţei cu plângere, este în acord cu exigenţele art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Problema care se pune este dacă modul de calcul al acestui termen, mai exact stabilirea momentului de debut al acestei curgeri (dies a quo), prejudiciază caracterul efectiv al dreptului de acces la un tribunal. Reprezentantul Ministerului Public arată că art. 278 din Codul de procedură penală, care reglementează soluţionarea plângerii de către procurorul ierarhic superior, trimite în alin. 4 la dispoziţiile art. 275-277 din Codul de procedură penală care se aplică corespunzător. Art. 277 din Cod stabileşte obligaţia procurorului (în ipoteza în discuţie a procurorului ierarhic superior) de a soluţiona plângerea în cel mult 20 de zile de la primire şi de a comunică de îndată modul în care a fost rezolvată. În aceste condiţii, o putem considera o reglementare raţională, structurată, care permite părţii să-şi exercite în condiţii de certitudine, în termen, dreptul de a ataca soluţia în faţa instanţei, în 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare conform art. 277 şi 278 din Codul de procedură penală (aşa cum arată expres art. 278^1 din Codul de procedură penală). Prin referirea la art. 277 şi, mai ales, la art. 278 din Codul de procedură penală, se confirmă că procurorul ierarhic superior are obligaţia rezolvării plângerii în 20 de zile, aşa cum şi art. 278 alin. 4 prevede. Raportat la această structură normativă, li se creează, în mod rezonabil, părţilor convingerea că procurorul ierarhic, fiind obligat să soluţioneze plângerea, rezultatul acestei proceduri - soluţia dată plângerii - îi va fi comunicată şi, mai mult decât atât, termenul pentru a se adresa instanţei va curge de la data acestei comunicări. Or, art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, în ciuda reglementărilor anterior menţionate (care instituie obligaţia procurorului ierarhic de a soluţiona plângerea) şi a convingerii rezonabile şi justificate pe care o creează părţii, introduce un element care bulversează coerenţa normativă, şi anume recunoaşte procurorului ierarhic superior posibilitatea de a nu rezolva plângerea, obligaţia anterior normată fiind transformată într-o facultate. Astfel, conduita părţii este supusă condiţiei termenului, aspect care este conform unei bune administrări a justiţiei şi conform art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, însă, suplimentar, este supusă şi condiţiei derivate din comportamentul organului judiciar, care se concretizează într-o acţiune sau o inacţiune, inclusiv o acţiune peste termen.
1   2   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Comentarii Act

Nu sunt comentarii momentan.

Posteaza pe retele sociale

Pentru a posta un comentariu trebuie sa va autentificati


Daca nu aveti inca un cont si vreti sa va inregistrati dati click aici


Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda LegisPlus
Testeaza LegisPlus
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic

Info

Se încarcã, vã rugãm asteptati.