Augustin Zegrean - preşedinte Valer Dorneanu - judecător Mircea Ştefan Minea - judecător Daniel Marius Morar - judecător Mona-Maria Pivniceru - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Andreea Costin - magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 65 alin. (2) din Legea gazelor nr. 351/2004, excepţie ridicată de Sandu Horia Manea în Dosarul nr. 40.416/4/2012 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 431D/2013. La apelul nominal răspunde, pentru partea Societatea Comercială "GDF Suez Energy România" - S.A. din Bucureşti, avocat Sergiu Sorescu, cu delegaţie depusă la dosar. Se constată lipsa autorului excepţiei şi a părţii Societatea Comercială "Distrigaz Sud Reţele" - S.A. din Bucureşti. Procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii Societatea Comercială "GDF Suez Energy România" - S.A. din Bucureşti, care pune, în principal, concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate şi, în subsidiar, concluzii de respingere ca neîntemeiată a acesteia. În acest sens arată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă raportat la critica autorului acesteia, care solicită Curţii Constituţionale să dea interpretarea corectă unui text de lege prin pronunţarea unei decizii de interpretare. Această soluţie se impune deoarece, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite prin lege, iar, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti. Prin urmare, Curtea Constituţională este competentă să examineze criticile de neconstituţionalitate ale textelor cuprinse în legi sau în ordonanţe prin raportare la prevederile constituţionale, şi nu să interpreteze sau să verifice în ce măsură un astfel de text este sau nu aplicat greşit de către o instanţă judecătorească sau de arbitraj comercial. În susbsidiar, solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţia legală criticată nu încalcă prevederile constituţionale. Arată că textul de lege prevede că, după momentul punerii în funcţiune, obiectivele/conductele de gaze naturale se preiau în patrimoniul operatorului licenţiat în baza unui contract, prin urmare nu este vorba de o expropriere şi nu constituie o încălcare a dreptului de proprietate al solicitantului. Mai susţine că atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi în cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut că este permisă privarea de proprietate dacă aceasta a fost făcută într-un anumit context politic, economic sau social şi dacă răspunde unei "utilităţi publice". Invocă în acest sens Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 21 februarie 1986, pronunţată în Cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit.