Inapoi la Cautare

DECIZIE 424 /2005


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi ale art. 127, ale art. 137 alin. (4) şi ale art. 172 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 10.04.2021, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (10.04.2021) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

    Reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate prezent la dezbateri solicită admiterea acesteia, considerând că textul art. 17 din Legea nr. 146/1997, care prevede scutirea cererilor creditorilor bugetari de taxa judiciară de timbru, este discriminatoriu în comparaţie cu ceilalţi creditori. De asemenea, textul de lege care prevede scutirea cererilor organelor fiscale de plată vreunei cauţiuni încalcă, în opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi ale art. 21 din Constituţie.

    Referitor la art. 127 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se arată că acest text încalcă dispoziţiile constituţionale care reglementează dreptul de proprietate, deoarece prevede că termenul de prescripţie de 5 ani privind dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se naşte de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul.

    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile legale criticate referitoare la termenul de prescripţie, precum şi modalitatea de calcul al acestuia nu sunt probleme de constituţionalitate, ci de aplicare a legii.

                                    CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

    Prin Încheierea din 21 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 82/F/2004, Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 172 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003. De asemenea, prin Încheierea din 22 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 557/F/2004, al aceleiaşi instanţe de judecată, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 127, art. 137 alin. (4) şi art. 172 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003. Excepţiile au fost ridicate de Societatea Comercială "Agroindustriala Rupea" - S.A. şi de Societatea Comercială "Astoria" - S.R.L. Braşov în cadrul unor cauze având ca obiect cererile de deschidere a procedurii de reorganizare şi lichidare judiciară formulate în baza Legii nr. 64/1995 împotriva autorilor excepţiei.

    În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997, care reglementează scutirea cererilor şi acţiunilor, inclusiv a căilor de atac introduse de autorităţile publice, de taxa judiciară de timbru, precum şi cele ale art. 172 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, care prevăd scutirea organelor fiscale de la consemnarea unei cauţiuni, contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, 44, 45 şi 136. În acest sens, se arată că este neconstituţională reglementarea criticată care prevede că "o cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului făcută de un creditor bugetar [...] este scutită de plată taxelor judiciare de timbru, [întrucât] se creează, pe de o parte, o situaţie privilegiată a acestuia în raport cu alţi creditori, iar pe de altă parte, se creează o situaţie privilegiată şi faţă de debitorul bugetar care este obligat să plătească taxele judiciare de timbru pentru a putea să se apere faţă de cererile creditorilor bugetari".

    În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate aduse celorlalte prevederi legale, susţinute în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 307/2005, şi anume celor ale art. 127 şi art. 137 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, autorul excepţiei consideră că sunt încălcate aceleaşi dispoziţii constituţionale, apreciind că, "astfel, pe de o parte, se produce un dezechilibru major între creditorii bugetari şi ceilalţi creditori ai unei societăţi comerciale, iar, pe de altă parte, aduce comerciantul în imposibilitatea desdăunării în cazul în care se dovedeşte că cererea înaintată de creditorul bugetar este nefondată".

    Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ, formulându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 şi a celor ale art. 172 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ridicate în Dosarul nr. 82/F/2004, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, apreciază, în esenţă, că aceasta este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16. În acest sens, instanţa menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cu referire la deciziile nr. 183 din 10 octombrie 2000, nr. 87 din 20 martie 2001 şi nr. 29 din 30 ianuarie 2002, "în care s-a arătat, în mod constant, că egalitatea [...] nu pretinde uniformitate, ci presupune existenţa unui tratament egal pentru persoane aflate în situaţii similare, precum şi reglementarea unor măsuri sau soluţii diferite pentru situaţii diferite". De asemenea, instanţa consideră că scutirea, prin lege, de plată taxei de timbru a acţiunilor judecătoreşti introduse de instituţiile publice este constituţională "şi prin prisma analizei destinaţiei acestor sume de bani [...]".

    În ceea ce priveşte susţinerea că dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 172 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 ar încălca textul constituţional al art. 44 alin. (2) privind garantarea proprietăţii private, instanţa, precizând că prin promovarea cererii Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Braşov se urmăreşte recuperarea unor venituri ale statului, menţionează că "aceste garanţii constituţionale privesc orice fel de proprietate privată care este garantată şi ocrotită în mod egal indiferent de proprietar şi nicidecum proprietatea publică al cărui regim este stabilit la art. 136 din Constituţie". În acest sens, sunt menţionate deciziile Curţii Constituţionale nr. 185/2000 şi nr. 4/2003.

    În legătură cu invocarea încălcării dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, care prevăd accesul liber al persoanei la o activitate economică, instanţa consideră că "acest drept nu i-a fost încălcat în nici un mod prin sesizarea instanţei de către creditoare şi nici prin scutirea Ministerului Finanţelor de plată unei taxe judiciare de timbru sau de plată unei cauţiuni". De asemenea, instanţa mai arată, în legătură cu dispoziţiile art. 172 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, că "art. 38 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 (aplicabil în speţă) nu instituie obligaţia creditorului de a depune o cauţiune, ci lasă cererea debitoarei la aprecierea judecătorului-sindic", iar, pe de altă parte, "debitoarea nu a indicat ce pagube i s-au produs, sau i s-ar putea produce prin înregistrarea cererii creditoarei".

    Referitor la dispoziţiile constituţionale ale art. 136 alin. (5), invocate, de asemenea, în susţinerea excepţiei, instanţa consideră că şi acestea se referă la proprietatea privată. Or, opinează instanţa, "cererile avute în vedere [de textele criticate] au ca obiect venituri publice. Taxele de timbru judiciare şi cauţiunea s-ar plăti din bugetul de stat. Plata de către Ministerul Finanţelor a acestor taxe ar determina scoaterea temporară şi nejustificată a unor sume de bani din bugetul statului pentru a fi recuperate ulterior. [...] Plata taxelor de timbru este o obligaţie şi nu un drept. Legiuitorul, în considerarea anumitor situaţii determinate, poate stabili anumite excepţii de la plata acestor taxe."

    Instanţa de judecată, formulându-şi opinia asupra excepţiei ridicate în Dosarul nr. 557/F/2004 cu privire la scutirea autorităţilor fiscale de plată taxelor judiciare de timbru şi a cauţiunii, apreciază că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituţie. Este menţionată, în acest sens, de către instanţă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, "care a relevat constant că scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru şi a cauţiunii datorate în cazul formulării unei cereri de deschidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 64/1995 este justificată în mod obiectiv şi raţional de faptul că autorităţile respective, creditori bugetari, sunt finanţate de la bugetul de stat pentru a putea funcţiona, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat".

    În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

    Guvernul, în punctul său de vedere, având un conţinut asemănător, consideră, în esenţă, că excepţiile sunt neîntemeiate. În argumentarea acestei susţineri, Guvernul arată, referitor la scutirea organelor fiscale de la consemnarea cauţiunii prevăzute de art. 172 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, că aceasta este "consecinţa faptului că în realizarea creanţelor fiscale şi, de altfel, în întreaga activitate de administrare a creanţelor fiscale, organele fiscale reprezintă interesele generale ale societăţii". Astfel, arată Guvernul, cauţiunea a fost "instituită în vederea împiedicării introducerii abuzive a cererilor de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, însă în cazul organelor fiscale de executare acestea au chiar obligaţia de a solicita deschiderea procedurii, astfel încât obligarea la plata cauţiunii nu îşi mai găseşte justificarea". Se apreciază, de asemenea, că "din interpretarea sistematică a dispoziţiilor Legii fundamentale rezultă că reglementarea procedurii de judecată este de competenţa exclusivă a legiuitorului, [iar] soluţia legislativă criticată corespunde celor statuate în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale". În acest sens, este menţionată Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994.

<   1   2   3   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Comentarii Act

Nu sunt comentarii momentan.

Posteaza pe retele sociale

Pentru a posta un comentariu trebuie sa va autentificati


Daca nu aveti inca un cont si vreti sa va inregistrati dati click aici


Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda LegisPlus
Testeaza LegisPlus
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic

Info

Se încarcã, vã rugãm asteptati.