având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 7 iulie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 7.609/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicată de Maria Ecaterina Vilhelmina Cristali, Paul Szobovich (fost Szobovich Pavel Stanislav Tiberiu Antoniu), Andreas Gustav Josef Szobovich (fost Szobovich Andrei Gustav Iosif) într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei decizii pronunţate de Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece instituie o discriminare între persoanele care au dobândit imobile care cad sub incidenţa
Legii nr. 10/2001 şi persoanele care au dobândit imobile ce nu cad sub incidenţa acestei legi, în ipoteza în care ambele categorii de persoane au dobândit imobilele prin acte juridice lovite de aceeaşi cauză de nulitate. De asemenea, arată că textul de lege criticat contravine şi prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituţie, deoarece dreptul proprietarului aparent din momentul înstrăinării, singurul care în acel moment putea să dispună de bun, conform atributelor dreptului de proprietate, nu mai este ocrotit. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Guvernul, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Avocatul Poporului, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, îl reprezintă prevederile
art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Legea nr. 10/2001 a fost modificată şi completată prin
Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. În temeiul
art. VII din titlul I al Legii nr. 247/2005,
Legea nr. 10/2001 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, iar în prezent, în urma renumerotării textelor, art. 46 alin. (5) a devenit art. 45 alin. (5), cu acelaşi cuprins. Termenul de un an a fost prelungit succesiv prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 13 august 2001, şi prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 145/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 12 noiembrie 2001. Textul art. 45 alin. (5) are următorul cuprins: "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi." În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi, şi ale art. 44 alin. (2), referitoare la dreptul de proprietate privată. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constată că prin
Decizia nr. 428 din 13 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 17 octombrie 2005, Curtea a statuat că dispoziţia
art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece pentru situaţii diferite se recunoaşte posibilitatea existenţei unui tratament juridic diferit.