┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, excepţie ridicată de Ionel Bogdan în Dosarul nr. 38.743/215/2016 al Curţii de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.408D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei a comunicat la dosar o cerere de amânare a judecării cauzei în vederea conexării la prezentul dosar a Dosarului Curţii nr. 3.374D/2019, aflat în faza premergătoare şedinţei de dezbateri, şi, totodată, o solicitare de judecare în lipsă a excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, partea Mitică Bogdan a formulat o solicitare de judecare în lipsă a excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu este de acord cu conexarea. Curtea, deliberând, respinge cererea de conexare a Dosarului nr. 3.374D/2019 la Dosarul nr. 1.408D/2018 şi, în consecinţă, respinge cererea de amânare formulată de autorul excepţiei. 5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi-a respectat rolul referitor la dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, pentru realizarea obiectivului de unificare a practicii judiciare, fără a adăuga la lege. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 7 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 38.743/215/2016, Curtea de Apel Craiova - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor. Excepţia a fost ridicată de Ionel Bogdan cu ocazia soluţionării apelurilor formulate, printre alţii, şi de autorul excepţiei împotriva Sentinţei penale nr. 1.440 din 13 aprilie 2018, pronunţată de Judecătoria Craiova, în Dosarul nr. 38.743/215/2016, prin care s-a dispus condamnarea, în primă instanţă, a inculpatului, autor al excepţiei, pentru infracţiuni concurente cu infracţiunea pentru care acesta a beneficiat de reducerea reglementată de dispoziţiile criticate. În cauză, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că „în situaţia în care ar fi condamnat, ar putea fi beneficiar al reducerii pedepsei, în condiţiile prevăzute de
art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor“, totodată fiind „definitorie, pentru dezlegarea dată motivului de apel nr. 2, privind aplicarea beneficiului denunţului reţinut în cauzele distincte în care se află inculpatul Bogdan Ionel, Tribunalul Bucureşti, Tribunalul Gorj şi Judecătoria Sector 3, toate aceste instanţe apreciind la acel moment că este vorba de fapte concurente, iar tratamentul sancţionator al faptelor concurente nu permite aplicarea unor astfel de circumstanţe“. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, faptul că, prin
Decizia nr. 3 din 28 februarie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nu realizează o simplă şi legală interpretare a textului de lege pus în discuţie, ci adaugă, în mod nepermis, la lege. Deşi legiuitorul nu a făcut, în textul
art. 19 din Legea nr. 682/2002, nicio precizare cu privire la situaţia în care autorul denunţului este implicat în mai multe cauze penale distincte, dar concurente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie introduce o nouă teză şi anume aceea că autorul denunţului nu poate beneficia de reducerea la jumătate a limitelor speciale de pedeapsă în cauze penale distincte, chiar dacă au ca obiect infracţiuni concurente comise de acesta, ci numai în cauza penală determinată. Susţine că deciziile instanţei supreme trebuie să se rezume strict la interpretarea legii, aceasta neputând modifica, completa ori abroga norme cuprinse în lege. Apreciază că, în caz contrar, se încalcă principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, deoarece instanţa ar depăşi limitele puterii judecătoreşti şi s-ar manifesta ca o autoritate legiuitoare, în dezacord cu dispoziţiile constituţionale ale
art. 61 alin. (1). Susţine, de asemenea, că, prin
Decizia nr. 3 din 28 februarie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie creează, pe cale jurisprudenţială, un regim sancţionator diferit pentru infracţiunile concurente, în raport cu dispoziţiile
art. 38 din Codul penal, astfel încât se creează posibilitatea unui tratament diferenţiat al denunţătorilor, fără a exista situaţii care să justifice această deosebire. Aşadar, deşi contribuie la furnizarea unor informaţii esenţiale organelor judiciare, martorului îi este aplicat un tratament juridic diferit ca urmare a voinţei organului judiciar, pentru simplul motiv că infracţiunile concurente se judecă separat. Invocă considerente ale
Deciziei Curţii Constituţionale nr. 67 din 26 februarie 2015