Dosar nr. 21/2009 Sub preşedinţia doamnei judecător Lidia Bărbulescu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile
art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi sesizările Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (nr. 924/III-5/2009 şi nr. 566/III-5/2009) cu privire la stabilirea instanţei competente să soluţioneze procedura de schimbare a condamnării, procedură care are loc după transferarea persoanei condamnate, conform
art. 146 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în legătură cu stabilirea instanţei competente să soluţioneze cererile de contopire a pedepselor aplicate de către instanţele naţionale cu pedepse aplicate de către instanţe străine prin hotărâri recunoscute de Curtea de Apel Bucureşti în cadrul procedurii de transfer al persoanei condamnate, conform art. 149 alin. (4) şi
art. 150 din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor
art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 67 de judecători din 103 aflaţi în funcţie. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procuror Gabriela Scutea adjunct al procurorului general. Prin Încheierea de şedinţă de la 16 noiembrie 2009 s-a dispus amânarea recursului în interesul legii privind stabilirea instanţei competente să soluţioneze procedura de schimbare a condamnării, procedură care are loc după transferarea persoanei condamnate, conform
art. 146 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, problemă formând obiectul sesizării Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 566/III-5/2009, pentru ca procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să îşi exprime punctul de vedere şi cu privire la instanţa competentă să soluţioneze cererile de contopire a pedepselor aplicate de către instanţele naţionale cu pedepse aplicate de către instanţe străine prin hotărâri recunoscute de Curtea de Apel Bucureşti în cadrul procedurii de transfer al persoanei condamnate, conform art. 149 alin. (4) şi
art. 150 din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, chestiune de drept pusă în discuţie prin sesizarea Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 924/III-5/2009. Cum procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a formulat un recurs în interesul legii având ca obiect problema de drept asupra căreia se solicitase un punct de vedere, Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au hotărât conexarea celor două recursuri în interesul legii, având în vedere că chestiunile de drept în legătură cu care s-a solicitat pronunţarea unei decizii prin care să se stabilească modul unitar de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale sunt subsecvente. Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursurile în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestora, în sensul de a se stabili că instanţa competentă să soluţioneze procedura de schimbare a condamnării, care are loc după transferarea persoanei condamnate, este Curtea de Apel Bucureşti. În ceea ce priveşte cererea de contopire a pedepselor aplicate de instanţele naţionale cu pedepse aplicate de instanţe străine, prin hotărâri recunoscute de Curtea de Apel Bucureşti în cadrul procedurii de transfer al persoanei condamnate, a solicitat a se stabili că este competentă să soluţioneze o atare cerere instanţa corespunzătoare instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere. SECŢIILE UNITE, deliberând asupra recursurilor în interesul legii şi sesizărilor Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, constată următoarele: În aplicarea dispoziţiilor
art. 146 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, s-a constatat că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar referitor la instanţa căreia îi revine competenţa de examinare a procedurii de schimbare a condamnării, după transferarea în ţară a persoanei condamnate în străinătate, precum şi în legătură cu instanţa competentă să soluţioneze cererea de contopire a pedepselor aplicate de instanţele din România cu pedepse aplicate de instanţe din alte state, prin hotărâri recunoscute de Curtea de Apel Bucureşti în conformitate cu prevederile art. 149 alin. (4) şi art. 150 din aceeaşi lege. 1. Astfel, în timp ce unele instanţe au considerat că, după transferarea în România a persoanei condamnate în străinătate, Curtea de Apel Bucureşti rămâne competentă să judece în cadrul procedurii de schimbare a condamnării în condiţiile reglementate de
art. 146 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, alte instanţe, dimpotrivă, au apreciat că această competenţă revine curţii de apel în a cărei circumscripţie teritorială se află locul de deţinere a persoanei condamnate în străinătate. 2. Pe de altă parte, unele instanţe, invocând dispoziţiile
art. 144 şi 150 din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, au apreciat că soluţionarea cererilor ce privesc conversiunea pedepsei, formulate ulterior pronunţării hotărârii Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-au recunoscut hotărârea instanţei dintr-un stat străin şi transferarea persoanei condamnate, în vederea executării pedepsei în România, ar reveni tot acestei curţi, iar alte instanţe au decis că instanţa competentă să soluţioneze cererea de contopire a pedepselor aplicate de instanţele din România cu pedepsele aplicate de instanţele străine, prin hotărâri recunoscute de Curtea de Apel Bucureşti, este cea corespunzătoare instanţei de executare a ultimei hotărâri, în a cărei circumscripţie teritorială se află locul de deţinere a persoanei condamnate. În fine, ivindu-se şi situaţii când ultima hotărâre definitivă aparţine unei instanţe străine, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că, în astfel de situaţii, competenţa de a judeca o cerere de modificare a pedepsei, ca efect al contopirii, ar reveni Curţii de Apel Bucureşti, ca autoritate judiciară cu atribuţia de a realiza procedurile la care se referă
art. 149 din Legea nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare, în timp ce alte instanţe au hotărât că este competentă să soluţioneze cererea de contopire a pedepselor instanţa abilitată de lege să judece în primă instanţă în a cărei circumscripţie teritorială se află locul de deţinere a persoanei condamnate.