- Art. 183 (Obligaţiile antrepozitarului autorizat) alin. (1) lit. c): "Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a îndeplini următoarele cerinţe: [...] c) să ţină evidenţe exacte şi actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare şi produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale şi expediate din antrepozitele fiscale, şi să prezinte evidenţele corespunzătoare, la cererea autorităţilor fiscale competente;"; - Art. 185 (Anularea, revocarea şi suspendarea autorizaţiei) alin. (3): "Autoritatea fiscală competentă poate revoca autorizaţia pentru un antrepozit fiscal şi în cazul în care s-a pronunţat o hotărâre definitivă pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod, de
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de
Legea nr. 86/2006, de
Legea nr. 241/2005, de
Legea nr. 82/1991, republicată, de
Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau pentru orice altă faptă contra regimului fiscal, reglementată de Codul penal al României, republicat, cu modificările şi completările ulterioare." Excepţia de neconstituţionalitate este raportată la prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept, ale art. 45 privind libertatea economică şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile criticate din Codul fiscal stabilesc condiţiile de autorizare a unui antrepozit fiscal şi obligaţiile antrepozitarului autorizat. De asemenea, legiuitorul a instituit sancţiuni pentru nerespectarea acestor obligaţii, ceea ce dă expresie obligaţiei statului de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, în deplină concordanţă cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală. Astfel, acest imperativ nu poate fi realizat decât prin respectarea legislaţiei economice, în ansamblul său, de către toate persoanele care participă la activitatea economică, statul având nu numai dreptul, dar şi obligaţia de a interveni pentru crearea unui cadru juridic corespunzător apărării intereselor generale. Astfel, Curtea reţine că susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate potrivit cărora instituirea unor condiţii de autorizare a unui antrepozit fiscal şi a obligaţiilor antrepozitarului autorizat contravin libertăţii economice sunt neîntemeiate, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 45 din Constituţie, accesul liber al persoanei la o activitate economică şi la libera iniţiativă se realizează în condiţiile legii. Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora România este stat de drept, Curtea constată că acestea nu au relevanţă în soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al
art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. (1) lit. b), ale art. 183 alin. (1) lit. c) şi ale
art. 185 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Megani" - S.A. din Târgovişte în Dosarul nr. 1.856/42/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2008. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,