┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 350 din Codul penal, excepţie ridicată de Marius Cătălin Chirilaş în Dosarul nr. 200/753/2017/a1 al Tribunalului Militar Bucureşti, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 218 D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în acest dosar, Ministerul Apărării Naţionale a trimis un punct de vedere prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, având în vedere că a fost invocată în faza procesuală a camerei preliminare, în cadrul căreia se verifică strict competenţa şi legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a actelor procesuale, şi nu acuzaţia în materie penală. În subsidiar, se solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute la
art. 350 din Codul penal fiind clar reglementate. Referitor la obligaţia privind stabilirea măsurilor referitoare la sănătatea şi securitatea în muncă, se arată că textul criticat se completează cu legislaţia din domeniul anterior menţionat. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea nr. 9 din 30 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 200/753/2017/a1, Tribunalul Militar Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 350 din Codul penal, excepţie ridicată de Marius Cătălin Chirilaş, în etapa camerei preliminare, într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorului excepţiei de neconstituţionalitate sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textele criticate sunt neconstituţionale, fiind lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate. Se susţine, totodată, că incriminarea faptelor prevăzute la
art. 350 din Codul penal încalcă principiul reglementării răspunderii penale ca ultimo ratio, la care Curtea Constituţională a făcut trimitere în
Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, conform căruia nu este suficient ca faptele prevăzute în ipoteza normei juridice să aducă atingere valorii sociale ocrotite, ci este necesar ca această încălcare să prezinte un grad de intensitate care să justifice reglementarea unei sancţiuni penale în cazul comiterii lor. Se arată că
art. 350 din Codul penal cuprinde dispoziţii care fac referire, într-un mod foarte general, la obligaţii şi măsuri stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, fără ca aceste noţiuni să fie expres definite de dispoziţiile Codului penal. Se susţine că textul criticat este lacunar în privinţa existenţei şi întinderii măsurilor de securitate şi de sănătate în muncă pe care le reglementează, acesta nedescriind în mod corespunzător conduita ce urmează a fi respectată, mai exact acţiunile sau inacţiunile pe care le poate săvârşi o persoană pentru a cădea sub incidenţa normei de incriminare analizate. Se arată că acţiunile sau inacţiunile la care prevederile
art. 350 din Codul penal fac referire ar putea fi prevăzute în acte normative sau în acte emise de alte autorităţi ale statului decât cea legislativă, precum şi că acestea ar putea să nu fie reglementate în scris. Pentru aceste motive, se susţine că textul criticat contravine principiului legalităţii incriminării şi a pedepsei. Se arată că lipsa de previzibilitate şi accesibilitate a textului criticat dă posibilitatea comiterii unor abuzuri, constând în tragerea la răspundere penală pe nedrept a unor persoane, ca urmare a faptului că prevederile legale criticate nu prevăd în mod expres măsurile şi obligaţiile de securitate în muncă a căror nerespectare atrage răspunderea penală. Se face trimitere la prevederile
art. 30 alin. (3) din Codul penal, potrivit cărora nu constituie circumstanţă agravantă sau element circumstanţial agravant starea, situaţia ori împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârşirii infracţiunii. Se susţine, totodată, încălcarea prin textul criticat a prevederilor
art. 21 din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie. Se conchide că, din cauza modului deficitar în care este redactat textul criticat, nu rezultă cu exactitate dacă nerespectarea obligaţiilor şi a măsurilor de securitate şi de sănătate în muncă constituie, după caz, contravenţie sau infracţiune. 6. Tribunalul Militar Bucureşti opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că norma penală criticată îndeplineşte condiţiile de claritate impuse de prevederile constituţionale ale
art. 1 alin. (5), aceasta reglementând într-o manieră clară, precisă şi previzibilă atât latura obiectivă, cât şi latura subiectivă a infracţiunii de nerespectare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă. Se arată că analogia făcută de autorul excepţiei între dispoziţiile legale criticate şi cele care reglementează infracţiunile de abuz în serviciu şi neglijenţă în serviciu nu poate fi reţinută, aşa încât raţiunile care au stat la baza constatării neconstituţionalităţii acestora din urmă nu sunt aplicabile şi în prezenta cauză.