Inapoi la Cautare

DECIZIE 304 /2004


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. a) şi ale art. 77 alin. (1) lit. A.a) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările ulterioare


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 28.11.2021, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (28.11.2021) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC


    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că "prevederea actuală a art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 64/1995, care stabileşte că instanţa poate fi învestită numai de creditorii care sunt titulari ai unei creanţe care izvorăşte din raporturile de muncă, al cărei cuantum este superior valorii însumate a 6 salarii medii pe economie", este discriminatorie, instituind o inegalitate între "marii creditori" şi cei consideraţi "neînsemnaţi", încălcându-se astfel dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 21, art. 38 alin. (2) şi ale art. 39 alin. (1) din Constituţie.

    Referitor la art. 77 alin. (1) lit. A.a) din Legea nr. 64/1995, autorii excepţiei arată că dispoziţiile cuprinse în acest text încalcă principiul acestei legi, întemeiat pe buna-credinţă a părţilor în raporturile lor contractuale, principiu derivat din art. 135 alin. (1) şi (6) şi art. 38 alin. (2) şi (5) din Constituţie, întrucât dreptul debitorului de a renunţa la intenţia de reorganizare lezează pe creditorii de bună-credinţă.

    Curtea de Apel Galaţi - Secţia comercială şi contencios administrativ, formulându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, consideră că aceasta este neîntemeiată, susţinând că "textul art. 29 lit. a) din Legea nr. 64/1995, republicată şi modificată, care stabileşte pentru creanţele ce izvorăsc din raporturi de muncă un plafon minim de 6 salarii medii pe economie, a cărui neconstituţionalitate a fost invocată, nu împiedică accesul la justiţie prevăzut de art. 21 din Constituţia României şi nici prevederile art. 16 din Constituţie, care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii". Se arată că, "din moment ce art. 29 alin. (1) foloseşte sintagma «orice creditor», rezultă cu evidenţă că orice salariat poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care a încetat plăţile timp de 30 de zile". În ceea ce priveşte "împrejurarea că art. 29 alin. (1) lit. a) a stabilit valoarea creanţei la minim 6 salarii medii pe economie", instanţa apreciază că "nu încalcă prevederile constituţionale, întrucât condiţia respectivă este justificată în raport cu momentul introducerii cererii de declanşare a procedurii, pentru aprecierea insolvenţei debitorului, or, recurenţii au făcut declaraţii de creanţă după declanşarea procedurii, când valoarea creanţei nu are fixat plafon minim". Potrivit opiniei instanţei, "prevederile art. 38 şi 39 din Constituţia României, modificată şi completată prin Legea de revizuire a Constituţiei nr. 429/2003, au fost eronat invocate de către recurenţi, întrucât acestea se referă la dreptul de a fi ales în Parlamentul european, respectiv la libertatea întrunirilor, aspecte ce nu au legătură cu procedura insolvenţei".

    În ceea ce priveşte invocarea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 77 alin. (1) lit. A.a) din lege, instanţa arată că aceasta "nu se sprijină pe argumente concludente. Astfel, art. 77 enumeră situaţiile în care judecătorul sindic poate decide intrarea în faliment, lit. a) prevăzând cazul când debitorul şi-a declarat intenţia de a intră în faliment, ori nu şi-a declarat intenţia de reorganizare". Se consideră că "această dispoziţie legală nu vine în contradicţie cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din Constituţie, care stabileşte că economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă". Totodată, arată instanţa, "opinia recurenţilor că s-ar încălca libertatea de a dispune fiecare de bunurile şi drepturile sale se întemeiază pe interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 77". Potrivit opiniei formulate de instanţă, "ipoteza prevăzută de art. 77 lit. a) trebuie coroborată cu art. 77 lit. b), care se referă la celelalte subiecte îndreptăţite a propune un plan de reorganizare în condiţiile art. 5". Se mai arată de către instanţă că art. 59 lit. c) din Legea nr. 64/1995 enumeră printre categoriile de persoane ce pot propune un plan de reorganizare, "în afară de debitor, şi comitetul creditorilor [art. 59 lit. c)], ceea ce asigură şi creditorilor mijlocul de a-şi apăra creanţele împotriva eventualelor abuzuri din partea debitorului prin propunerea de către aceştia, în condiţiile legii, a unui plan de reorganizare a debitorului".

    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

    Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, se susţine că actul normativ criticat "are ca scop satisfacerea datoriilor pe care debitorul insolvent le are faţă de creditorii săi. Acest obiectiv urmează a fi adus la îndeplinire prin două modalităţi principale: reorganizarea (modalitate încurajată de dispoziţiile legii) debitorului şi a activităţii sale sau, în subsecvent, lichidarea bunurilor acestuia (falimentul)". De asemenea, Guvernul menţionează "că art. 59 din lege conferă facultatea (iar nu obligaţia) de a formula planul de reorganizare unui număr de subiecte de drept: debitorul, administratorul, comitetul creditorilor, precum şi asociaţii debitorului persoană juridică ori creditorii debitorului (dacă propunerea întruneşte un anumit procent din participarea acestora la capitalul social sau, după caz, la valoarea pasivului)".

    Guvernul arată, în continuare, în legătură cu reorganizarea, că "este vorba de o simplă facultate, care poate fi exercitată sau nu de titularii acesteia. În lipsa unei asemenea materializări a facultăţii, legea prevede, în mod logic, că obiectivul său - satisfacerea creanţelor urmează a fi atins prin cealaltă modalitate rămasă la dispoziţie - şi anume lichidarea bunurilor".

    Referitor la dispoziţiile art. 29 din lege, se susţine că "acestea stabilesc condiţiile în care creditorii pot solicita deschiderea procedurii faţă de debitorul lor [...]". În cazul autorilor excepţiei, arată Guvernul, fiind vorba de raporturi de muncă, legiuitorul a apreciat că se poate prezuma o stare de insolvenţă în situaţia în care debitorul datorează sume de bani în cuantum egal cu valoarea cumulată a 6 salarii medii pe economie. Această condiţie nu reprezintă însă o atingere adusă însuşi dreptului de proprietate a creditorilor şi libertăţii comerţului, ci doar "o limitare a posibilităţii de deschidere a unei proceduri cu efecte grave asupra activităţii debitorului şi a relaţiilor sale economice". Pentru ipoteza neîndeplinirii condiţiilor respective, "creditorii se bucură în continuare de posibilitatea executării silite individuale a creanţelor lor." De altfel, "chiar dacă creditorii respectivi nu pot porni procedura, ei pot participa, potrivit legii, la o procedură deschisă, prin solicitarea de înscriere a creanţelor lor la masa credală".

    În ceea ce priveşte "pretinsa încălcare a art. 41 alin. (1) din Constituţie referitor la protecţia socială a salariaţilor", Guvernul consideră "că o asemenea susţinere este neîntemeiată, fiind infirmată atât de încurajarea reorganizării debitorului, pe care legea o promovează în mod explicit, [...] cât şi prin caracterul privilegiat pe care îl ocupă creanţele rezultate din raporturile de muncă în ordinea de prioritate a distribuirii sumelor de bani rezultate din valorificarea activului debitorului (art. 107 din lege)".

    Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În susţinerea acestui punct de vedere se arată că nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, întrucât "art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 64/1995 asigură egalitatea creditorilor în urmărirea debitorului lor", referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 202/2000, Decizia nr. 341/2002 şi Decizia nr. 284/2003).

    Cu privire la dispoziţiile art. 77 alin. (1) lit. A.a) din Legea nr. 64/1995, care reglementează procedura intrării în faliment, Avocatul Poporului arată că acestea "se aplică, fără deosebire, tuturor debitorilor aflaţi în aceeaşi situaţie, astfel că nu se încalcă principiul egalităţii în drepturi, consfinţit de art. 16 din Constituţie".

    În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. a) şi ale art. 77 alin. (1) lit. A.a) din Legea nr. 64/1995, în raport cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie, Avocatul Poporului susţine că aceasta nu poate fi reţinută, "deoarece textele legale criticate nu îngrădesc dreptul persoanelor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime. Astfel, instituirea dreptului oricărui creditor de a introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor, precum şi instituirea procedurii de declanşare a falimentului sunt în deplină concordanţă cu prevederea art. 21 din Constituţia României, atât creditorii, cât şi debitorii având posibilitatea de a formula pretenţii şi apărări". Referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, Avocatul Poporului arată că "liberul acces la justiţie este compatibil cu instituirea unei proceduri speciale, cum este şi cea stabilită prin Legea nr. 64/1995 (Decizia nr. 60/2003)".

    În legătură cu critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. a) şi ale art. 77 alin. (1) lit. A.a) din Legea nr. 64/1995, în raport cu dispoziţiile art. 41 alin. (2) şi (5), art. 42 alin. (1), art. 136 alin. (1) şi (5) din Constituţie, se susţine că "aceasta nu poate fi reţinută, deoarece dispoziţiile constituţionale invocate a fi încălcate nu au relevanţă în cauză".

    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
<   1   2   3   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda iLegis
Testeaza iLegis
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic