, paragrafele 20-23, şi
Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, paragrafele 31-33, textul criticat este neconstituţional. Se arată că sintagma „în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege“ din cuprinsul prevederilor
art. 11 din Legea nr. 241/2005 este lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, întrucât, din interpretarea gramaticală a acesteia rezultă că este obligatoriu ca măsurile asigurătorii să fie dispuse doar după constatarea săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală. Cu toate acestea, în practică, măsurile asigurătorii se iau încă din etapa urmăririi penale, atunci când există suspiciuni că a fost săvârşită o infracţiune de evaziune fiscală, aspect ce presupune o încălcare a prezumţiei de nevinovăţie. Se susţine, totodată, că o astfel de interpretare şi aplicare a prevederilor
art. 11 din Legea nr. 241/2005 încalcă dispoziţiile constituţionale ale
art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 7. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile
art. 11 din Legea nr. 241/2005 sunt constituţionale, arată că acestea au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate şi că îşi menţine punctele de vedere exprimate şi reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile
nr. 320 din 17 mai 2016 şi
nr. 445 din 22 iunie 2017. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale
art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi
29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.