În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât abrogarea instituită prin
art. 39 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 echivalează cu o confiscare a activităţii de audit financiar, care constituia un atribut al expertului contabil. Prevederile legale criticate, în opinia autorului, retroactivează, aducând atingere drepturilor câştigate de persoanele ce au calitatea de expert contabil autorizat. De asemenea, prin abrogarea drepturilor obţinute în baza
Ordonanţei Guvernului nr. 65/1994 este îngrădit dreptul la muncă şi la alegerea meseriei, precum şi a locului de muncă, iar prin refuzul de a i se elibera actele necesare dobândirii calităţii de auditor financiar se încalcă prevederile cuprinse în tratatele internaţionale. Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia este neîntemeiată. Instanţa consideră că prin abrogarea
art. 6 lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994 prin
art. 39 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 nu s-au încălcat dispoziţiile art. 53 din Constituţie, neaducându-se nicio atingere drepturilor câştigate de reclamant în calitatea sa de expert contabil autorizat. Prin dispoziţiile legale criticate au fost impuse anumite condiţii de examen şi stagiu pentru accesul în profesia de auditor financiar. De asemenea, nici prevederile art. 20 din Constituţie nu au fost încălcate, întrucât niciun tratat sau convenţie la care România este parte nu impune accederea într-o profesie fără nicio condiţie prealabilă. În opinia instanţei, prevederile art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală nu au fost înfrânte, întrucât reclamantului nu i s-a interzis accesul în profesia de auditor, ci doar au fost impuse condiţii de examen şi stagiu. Prin faptul că una dintre activităţile pe care le putea desfăşura expertul contabil a fost dată în competenţa altei categorii profesionale, nu se aduce atingere dispoziţiilor art. 15 din Constituţie, deoarece reglementarea viza doar pentru viitor activitatea respectivă, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu a adus vreo atingere calităţii de expert contabil autorizat pe care o avea reclamantul. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile
art. 39 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 22 august 2003, prevederi care au următorul cuprins: "(1) Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă prevederile art. 6 lit. c), referitoare la auditul financiar contabil, din
Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 30 august 1994, aprobată prin Legea nr. 42/1995, cu modificările ulterioare." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 privind universalitatea şi principiul netroactivităţii legii civile, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 alin. (1) privind munca şi protecţia socială a muncii şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 39 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, Curtea constată următoarele: Autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică abrogarea anumitor dispoziţii legale care confereau expertului contabil competenţa exclusivă de a efectua activităţi de audit financiar-contabil. Totuşi, Curtea constată că dispoziţiile
art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a contabililor autorizaţi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 8 ianuarie 2008, stipulează că persoanele fizice şi juridice care au calitatea de expert contabil pot efectua activităţile de audit financiar şi consultanţă fiscală, cu respectarea reglementărilor specifice acestor activităţi.