Inapoi la Cautare

DECIZIE 282 /2019


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 05.12.2020, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (05.12.2020) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

 pentru a invoca inadmisibilitatea acţiunii civile formulate în faţa instanţei civile, apelanţii reclamanţi au apreciat că dispoziţiile art. 22 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală
, care prevăd că „(3) Partea civilă nu poate reveni asupra renunţării şi nu poate introduce acţiune la instanţa civilă pentru aceleaşi pretenţii“, sunt neconstituţionale.

    9. În opinia autorilor excepţiei, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea şi previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat, aspecte reţinute şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Or, textul de lege care face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate încalcă principiul liberului acces la justiţie, consacrat de prevederile art. 21 din Constituţie
, prin împiedicarea părţii care a participat ca parte civilă în procesul penal de a se adresa instanţei civile, în condiţiile în care drepturile sale nu au fost acoperite/îndestulate de instanţa penală. Accesul la justiţie al persoanei care a avut calitatea de parte vătămată/civilă nu este unul efectiv, din moment ce i se îngrădeşte acest drept. Astfel, interesele legitime ale părţii vătămate prin infracţiune nu pot fi apărate în justiţie în mod efectiv, întrucât soluţia poate fi de inadmisibilitate a acţiunii civile. Or, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, principiul accesului liber la justiţie, consacrat de Constituţie la art. 21
, înseamnă posibilitatea juridică de a avea acces, pe de o parte, la structurile judecătoreşti, iar, pe de altă parte, la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte, având în vedere că prin justiţie se înţelege atât sistemul instanţelor judecătoreşti, cât şi activitatea de soluţionare a cauzelor civile, administrative, penale etc., în vederea aplicării de sancţiuni şi restabilirii drepturilor şi intereselor legitime încălcate. Accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Legea fundamentală
, reprezintă o valorificare a prevederilor art. 6
 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia
 pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fiind invocată jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

    10. În consecinţă, autorii excepţiei apreciază că dispoziţiile art. 22 alin. (3) din Codul de procedură penală
 încalcă prevederile art. 21 din Constituţie
, prin împiedicarea unui acces efectiv la justiţie în cazul în care partea a renunţat la a se judeca în faţa instanţei penale, aceasta neechivalând cu renunţarea la drept, ci însemnând doar că partea a ales calea instanţei civile.

    11. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă, cu titlu prealabil, reţine că, deşi autorii excepţiei de neconstituţionalitate au invocat neconformitatea prevederilor art. 22 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală
 în raport cu dispoziţii cuprinse în mai multe acte normative, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
, Curtea Constituţională asigură controlul constituţionalităţii legilor sau dispoziţiilor legale, nu şi al conformităţii acestora cu alte prevederi legale, precum cele din Codul de procedură penală sau civilă, sau cu alte prevederi din cuprinsul tratatelor internaţionale la care România este parte, astfel încât sesizarea urmează a fi limitată la analiza textului criticat exclusiv cu privire la dispoziţiile constituţionale invocate.

    12. În opinia instanţei, dispoziţiile art. 22 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală
 nu contravin prevederilor art. 15
, art. 16
 şi art. 21 din Constituţie
. Capitolul II din Codul de procedură penală
 reglementează dreptul persoanei vătămate de a formula acţiune civilă în faţa instanţei penale, constituirea ca parte civilă urmând a fi adusă la cunoştinţa persoanei vătămate de către organele judiciare, potrivit art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală
. Opţiunea persoanelor vătămate de a alătura acţiunea civilă celei penale, cu consecinţa soluţionării acţiunii civile de către instanţa penală, este una personală, fiind de preferat urmarea unei astfel de căi procesuale din considerente ce vizează celeritatea desfăşurării procesului, regimul probator, aspectele litigioase rezolvate de instanţa penală cu influenţă asupra acţiunii civile, precum persoana care a săvârşit fapta şi vinovăţia acesteia. Prin urmare, deşi alăturarea acţiunii civile celei penale conferă unele avantaje din punct de vedere procesual, cu toate acestea, opţiunea persoanelor vătămate este una care le aparţine acestora, astfel încât, în măsura în care cel interesat consideră necesar, se poate adresa direct instanţei civile, fără a fi obligat ca anterior să fi sesizat instanţa penală cu o astfel de cerere.

    13. În măsura în care persoana vătămată alege însă să sesizeze instanţa penală cu soluţionarea acţiunii civile, manifestarea sa de voinţă în sensul de a renunţa la pretenţiile civile atrage inadmisibilitatea sesizării instanţei civile cu judecarea aceloraşi pretenţii, conform art. 22 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală
. O astfel de situaţie nu este însă de natură a încălca dreptul reclamanţilor de acces la justiţie conform art. 21 din Constituţie
, dispoziţiile legale criticate reprezentând o aplicaţie a principiului electa una via non datur recursus ad alteram, principiu care cunoaşte, de altfel, diverse aplicaţii (inclusiv în cadrul procedurii civile în care reclamantul poate opta în ipoteza competenţei teritoriale alternative pentru una dintre instanţele având o astfel de competenţă, care rămâne însă învestită, neavând posibilitatea de a renunţa pentru a se adresa ulterior unei alte instanţe). Împrejurarea că părţile nu pot proceda la schimbarea căilor procesuale în măsura în care apreciază că drepturile acestora nu au fost acoperite suficient de către instanţa penală nu este de natură a conduce la concluzia existenţei unei neconcordanţe între textul criticat şi prevederile art. 21 din Constituţie
, ci este menită a acorda eficienţă principiului menţionat anterior, scopul fiind acela de a asigura previzibilitate şi securitate actului de justiţie prin împiedicarea pronunţării unor soluţii contradictorii. În opinia instanţei, textul criticat nu contravine nici prevederilor art. 15 din Constituţie
<   1   2   3   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Comentarii Act

Nu sunt comentarii momentan.

Posteaza pe retele sociale

Pentru a posta un comentariu trebuie sa va autentificati


Daca nu aveti inca un cont si vreti sa va inregistrati dati click aici


Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda LegisPlus
Testeaza LegisPlus
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic

Info

Se încarcã, vã rugãm asteptati.