Inapoi la Cautare

DECIZIE 28 /2016


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 din Codul de procedură penală


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 21.02.2020, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (21.02.2020) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC




	

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Valer Dorneanu - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Daniel Marius Morar - judecător
    Mona-Maria Pivniceru - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Mihaela Ionescu - magistrat-asistent


    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată, din oficiu, de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, în Dosarul nr. 2.801/2/2015 (1.677/2015) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.018D/2015.

    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 17 decembrie 2015, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 19 ianuarie 2016, când, având în vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, a amânat pronunţarea pentru 20 ianuarie 2016, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

                               CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

    3. Prin Încheierea din 21 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.801/2/2015 (1.677/2015), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect contestaţia formulată de petenta Mihaela Smetana Havrileti, în temeiul art. 250 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu privire la legalitatea şi temeinicia măsurii asigurătorii a popririi dispuse prin Ordonanţa din 19 martie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Structura Centrală în Dosarul de urmărire penală nr. 76/D/P/2014, şi cererea de ridicare a aceleiaşi măsuri asigurătorii a popririi, formulată de S.C. "Narwilde" - S.R.L. din comuna Vermeş.

    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, instanţa de judecată - judecătorul de drepturi şi libertăţi arată că, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor procesual penale referitoare la măsurile asigurătorii, respectiv art. 249 şi 250 din Codul de procedură penală, rezultă că persoana faţă de care se instituie o măsură asigurătorie, în condiţiile art. 249 din Codul de procedură penală, are posibilitatea legală ca, în cursul urmăririi penale, să conteste legalitatea şi temeinicia respectivei măsuri, în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanţei de luare a acesteia, precum şi modul de aducere la îndeplinire, în termen de 3 zile de la punerea în executare a măsurii, iar, în cursul procedurii de cameră preliminară sau al judecăţii, poate contesta numai modul de punere în executare a măsurii de indisponibilizare, în termen de 3 zile de la aducerea la îndeplinire. Însă, în ipoteza în care, pe parcursul procesului penal, după expirarea termenelor de formulare a contestaţiei prevăzute de art. 250 alin. (1) şi (6) din Codul de procedură penală, ar interveni diverse motive care ar reclama analizarea oportunităţii modificării sau chiar a ridicării măsurii asiguratorii, art. 250 din Codul de procedură penală nu conferă un remediu procesual pentru a se adresa o astfel de cerere, fie organului judiciar care a dispus măsura, fie unei instanţe de judecată, în aceste condiţii apreciind că textul legal criticat contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie.

    5. Referitor la încălcarea art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care garantează oricărui cetăţean dreptul de acces neîngrădit la justiţie pentru apărarea oricărui drept sau oricărei libertăţi ori a oricărui interes legitim, indiferent dacă acestea rezultă din Constituţie sau din alte reglementări normative, trebuie precizat că instituirea unei căi de atac, ca modalitate de acces la justiţie, implică în mod necesar asigurarea posibilităţii de a o utiliza pentru toţi cei care urmăresc apărarea unui drept sau interes legitim şi au capacitate şi calitate procesuală. Or, art. 250 din Codul de procedură penală lipseşte persoana faţă de care s-a dispus instituirea unei măsuri asigurătorii de posibilitatea de a solicita, pe parcursul procesului penal, modificarea sau chiar ridicarea respectivei măsuri, pentru motive survenite ulterior luării acesteia, fiindu-i astfel încălcat dreptul de acces la justiţie pentru ocrotirea unor drepturi sau interese pe care aceasta le apreciază a fi legitime.

    6. Cu privire la încălcarea art. 24 alin. (1) din Constituţie, arată că exercitarea dreptului la apărare presupune, în primul rând, existenţa unor drepturi procesuale ale părţilor din proces, care le conferă acestora posibilitatea de a-şi valorifica interesele lor legitime, pe tot parcursul procesului. Aceste drepturi pot fi realizate, în mod concret, în funcţie de poziţia procesuală a fiecărei părţi şi de interesul său în soluţionarea cauzei. Garanţiile procesuale constituie mijloace procedurale prin care părţile au posibilitatea, în concret, de a-şi exercita drepturile procesuale recunoscute de lege, iar o garanţie procesuală importantă o constituie posibilitatea controlului asupra legalităţii şi temeiniciei atât a soluţionării cauzelor, cât şi a măsurilor procedurale, în sine. Or, în cauza de faţă, persoanele vizate de măsurile asiguratorii, instituite în condiţiile art. 249 din Codul de procedură penală, nu au la dispoziţie nicio garanţie procesuală pentru a solicita, pe parcursul procesului penal, modificarea sau ridicarea acestora pentru motive ulterioare luării lor. Astfel, în măsura în care o persoană este împiedicată să exercite o cale procedurală adecvată apărării drepturilor sau intereselor sale, ea nu îşi poate valorifica şi apăra drepturile, întrucât cauza sa nu va ajunge în faţa organului judiciar, fiind astfel privată de posibilitatea de a-şi exercita dreptul la apărare.

    7. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, instanţa de judecată - judecătorul de drepturi şi libertăţi, analizând natura măsurilor asigurătorii, apreciază că acestea constituie ingerinţe în dreptul fundamental de proprietate privată, prevăzut de art. 44 din Constituţie, care însă nu este absolut, ci poate fi supus unor limitări rezonabile printr-o reglementare legală, în condiţiile dispoziţiilor constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Aşadar, susţine că ingerinţa generată de instituirea unor măsuri asigurătorii, în condiţiile art. 249 din Codul de procedură penală, vizează un drept fundamental, respectiv dreptul de proprietate privată, este reglementată prin lege, are ca scop legitim împiedicarea ascunderii, a distrugerii, a înstrăinării sau a sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune, fiind o măsură judiciară aplicabilă în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, se impune, fiind adecvată in abstracto scopului legitim urmărit, este nediscriminatorie şi este necesară într-o societate democratică, pentru protejarea statului de drept. Ingerinţa analizată nu este însă proporţională cu cauza care a determinat-o, întrucât aceasta nu asigură un just echilibru între interesul public şi cel individual, de vreme ce, pe parcursul procesului penal, persoana afectată de aceasta nu are posibilitatea legală de a solicita ridicarea sau măcar modificarea măsurii asigurătorii, pentru motive apărute ulterior momentului epuizării căilor procedurale care permit contestarea acesteia, pe cale de consecinţă, fiind restrâns, nelimitat temporal, dreptul fundamental de proprietate privată, cu afectarea însăşi a substanţei acestui drept. Subliniază că, potrivit art. 168 din Codul de procedură penală din 1968, măsurile asigurătorii puteau fi contestate oricând în cursul procesului penal pe calea unei plângeri adresate, în funcţie de momentul procesual al formulării acesteia, procurorului, în cursul urmăririi penale, respectiv instanţei de judecată, în cursul judecăţii.

    8. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.

    9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 250 din Codul de procedură penală sunt parţial constituţionale, apreciind că alin. (6) al acestui articol este neconstituţional în raport cu prevederile art. 21 alin. (1) şi art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală. Aşadar, cu privire la art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală arată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Legiuitorul nu poate suprima dreptul substanţial al unei părţi interesate de a exercita căile de atac şi nici nu poate restrânge exerciţiul acestui drept decât în condiţiile restrictive stabilite prin art. 53 din Constituţie. Deşi art. 129 din Legea fundamentală asigură folosirea căilor de atac "în condiţiile legii", această dispoziţie constituţională nu are însă semnificaţia că "legea" ar putea înlătura ori restrânge exerciţiul altor drepturi sau libertăţi expres consacrate prin Constituţie. Or, în speţă, prin nereglementarea unei căi de atac, persoana afectată de măsura asigurătorie luată de judecătorul de cameră preliminară şi de către instanţa de judecată nu îşi poate exercita dreptul la apărare. Faţă de aceste aspecte consideră că, prin excluderea posibilităţii de contestaţie a măsurii asigurătorii luate de către judecătorul de cameră preliminară şi de către instanţa de judecată, se încalcă accesul la justiţie al persoanelor asupra bunurilor cărora s-a dispus această măsură.

    10. Arată că reglementarea anterioară în materie, respectiv art. 168 din Codul de procedură penală din 1968, prevedea atât posibilitatea contestării măsurii asigurătorii şi a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, în orice fază a procesului penal, cât şi recursul împotriva hotărârii instanţei de judecată prin care a fost soluţionată plângerea, în prezent persoana afectată de măsura asigurătorie fiind lipsită nu numai de posibilitatea recursului, dar chiar şi de calea de atac a contestării măsurii asigurătorii luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată.

    11. Mai mult, arată că a fost adoptată Directiva 2014/42/UE privind îngheţarea şi confiscarea instrumentelor şi produselor infracţiunilor săvârşite în Uniunea Europeană, care instituie obligaţia statelor membre de a prevedea posibilitatea efectivă pentru persoana împotriva căreia este dispusă confiscarea de a ataca hotărârea de confiscare în faţa unei instanţe [art. 8 alin. (6) teza a doua]. Totodată, art. 8 alin. (8) din directivă stipulează că, în cadrul procedurilor confiscării extinse, persoana afectată beneficiază de posibilitatea efectivă de a contesta circumstanţele cauzei, inclusiv elementele concrete de fapt şi probele disponibile pe baza cărora bunurile respective sunt considerate bunuri derivate din activităţile infracţionale.

1   2   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Comentarii Act

Nu sunt comentarii momentan.

Posteaza pe retele sociale

Pentru a posta un comentariu trebuie sa va autentificati


Daca nu aveti inca un cont si vreti sa va inregistrati dati click aici


Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda LegisPlus
Testeaza LegisPlus
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic

Info

Se încarcã, vã rugãm asteptati.