Inapoi la Cautare

DECIZIE 272 /2016


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi ale art. 241 alin. (1) lit. a) din Codul penal


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 31.10.2020, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (31.10.2020) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC



	

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Valer Dorneanu - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Daniel Marius Morar - judecător
    Mona-Maria Pivniceru - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu - judecător
    Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi ale art. 241 alin. (1) lit. a) din Codul penal, excepţie ridicată de Elena Radu în Dosarul nr. 6.419/2/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.161 D/2015.

    2. La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, prezentă personal. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care pune concluzii de admitere a excepţiei. Se arată, în acest sens, că sintagma "evidenţele debitorului" din cuprinsul textelor criticate nu este definită în legislaţia în vigoare, motiv pentru care textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (12) şi art. 24 din Constituţie şi prevederilor art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se susţine că, întrucât sintagma "evidenţele debitorului" este un element al ipotezei normei de incriminare a infracţiunii de bancrută frauduloasă, lipsa unei definiţii legale a acesteia face imposibilă determinarea conţinutului constitutiv al acestei infracţiuni, dar şi a conduitei pe care justiţiabilul trebuie să o adopte pentru a evita incidenţa acestei norme de incriminare. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul legalităţii incriminării şi la standardele de calitate a legii. Se susţine, totodată, că textele criticate nu respectă nici cerinţa accesibilităţii legii, făcându-se trimitere la considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 363 din 30 aprilie 2015, nr. 603 din 6 octombrie 2015 şi nr. 51 din 16 februarie 2016, despre care se susţine că sunt aplicabile şi în prezenta cauză. Se arată că infracţiunea de bancrută frauduloasă este sancţionată cu pedeapsa închisorii, ceea ce presupune o restrângere a libertăţii individuale, care ar trebui făcută doar într-un cadru clar, precis şi previzibil, atât pentru persoana care săvârşeşte faptele incriminate, cât şi pentru organele judiciare. Se susţine că, în caz contrar, instanţele pot interpreta, cu o marjă foarte largă de apreciere, sfera obiectului material al infracţiunii de bancrută frauduloasă. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 553 din 16 iunie 2015.

    4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Se susţine că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului la care autoarea excepţiei face trimitere arată, în egală măsură, că legile nu pot avea un grad de precizie absolută şi că acestea prezintă caracter de generalitate, pentru a fi evitată rigiditatea lor în aplicare sau imposibilitatea adaptării normelor pe care le cuprind la situaţii nou-apărute. Se arată că, prin aceeaşi jurisprudenţă, instanţa europeană a statuat că pentru clarificarea sensului normelor juridice contribuie inclusiv interpretarea dată acestora de către instanţele de judecată şi că, nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere şi destinatarul normei, iar în ipoteza în care acesta este un profesionist care trebuie să dea dovadă de prudenţă în desfăşurarea activităţii, cu atât mai puţin se poate invoca lipsa preciziei, clarităţii şi previzibilităţii normei. Se mai arată că noţiunea de "debitor" este definită în art. 3 pct. 5 din Legea nr. 85/2006, care, deşi a fost abrogată, continuă să îşi producă efectele în cauză, având în vedere că autoarea excepţiei, în baza acestui act normativ, a fost condamnată pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă. În ceea ce priveşte noţiunea de "evidenţe", se arată că nu pot exista liste exhaustive cu actele şi documentele care intră în sfera acestei noţiuni, dar că este rolul instanţelor de judecată de a aprecia, nu în ultimul rând, în spiritul Legii nr. 85/2006 care sunt documentele care fac parte din această categorie.

    5. Având cuvântul în replică, autoarea excepţiei face trimitere la situaţia de fapt care a determinat invocarea excepţiei de neconstituţionalitate şi arată că, în speţă, s-a constatat că lista de evidenţă a creditorilor, prevăzută de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, este un act ce face parte din evidenţele debitorilor. Se arată, totodată, că potrivit art. 149 din Legea nr. 85/2006, această lege se completează doar cu prevederilor Codului civil şi ale Codului de procedură civilă şi cu Regulamentul european (CE) nr. 1.346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvenţă, fără ca legea specială anterior referită să facă trimitere la alte acte normative care să conţină vreo definiţie a termenului de "evidenţă".

                               CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

    6. Prin Încheierea din 2 iulie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 6.419/2/2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi ale art. 241 alin. (1) lit. a) din Codul penal, excepţie ridicată de Elena Radu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor cereri de apel declarate de inculpaţi, printre care şi autoarea excepţiei, împotriva unei sentinţe penale prin care aceasta a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă.

    7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că sintagma "evidenţele debitorului" din cuprinsul art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 şi ale art. 241 alin. (1) lit. a) din Codul penal nu este definită în legislaţia penală, motiv pentru care textele criticate sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate. Se susţine că, în lipsa unei reglementări legale a sintagmei criticate, dispoziţiile art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 şi ale art. 241 alin. (1) lit. a) din Codul penal sunt susceptibile de aplicări diferite. Pentru acest motiv, se arată că textele criticate încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie.

    8. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia este neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că noţiunea de "debitor" este definită prin prevederile art. 3 pct. 5 din Legea nr. 85/2006 ca fiind persoana fizică sau persoana juridică de drept privat, care face parte din una dintre categoriile prevăzute la art. 1 din aceeaşi lege şi care este în stare de insolvenţă. Se arată, de asemenea, că termenul "evidenţe" se referă la orice înscris ce reflectă realitatea patrimonială a debitorului, fie că este vorba de documente contabile oficiale, reglementate prin Legea contabilităţii nr. 82/1991, fie că este vorba de alte documente prevăzute în legi speciale. Pentru aceste motive, se conchide că textele criticate nu contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie.

    9. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

    10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că noţiunile invocate de autoarea excepţiei, chiar dacă nu sunt expres definite de legiuitor, fac ca textele criticate să fie suficient de clare şi precise pentru a putea fi aplicate. Se face trimitere, în acest sens, la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55) şi la cea a Curţii Constituţionale (Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012). Se mai arată că noţiunea de "evidenţe" este folosită în legislaţie în diferite forme, precum "evidenţe ale societăţii", "evidenţă fiscală", "evidenţă contabilă", "includere sau scoatere din evidenţe", ceea ce presupune o cunoaştere largă, în mediul de afaceri, a semnificaţiei acestei expresii, situaţie ce exclude susţinerea că folosirea acestora într-un context normativ ar induce normei un caracter de lipsă de previzibilitate.

    11. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că textele criticate sunt suficient de precise şi clare pentru a observa cu uşurinţă că sancţiunea penală se aplică doar în cazul în care organele competente constată săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă, sub forma acţiunilor de falsificare, sustragere sau distrugere a evidenţelor debitorului ori ascundere a unei părţi din activul averii acestuia. Se arată că noţiunea de "debitor" este definită la art. 3 pct. 5 din Legea nr. 85/2006, iar cea de "evidenţe" reiese din interpretarea coroborată a dispoziţiilor Legii nr. 85/2006 şi ale Legii nr. 82/1991.
1   2   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Comentarii Act

Nu sunt comentarii momentan.

Posteaza pe retele sociale

Pentru a posta un comentariu trebuie sa va autentificati


Daca nu aveti inca un cont si vreti sa va inregistrati dati click aici


Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda LegisPlus
Testeaza LegisPlus
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic

Info

Se încarcã, vã rugãm asteptati.