, autorul excepţiei arată că judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Turda a verificat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive. Autorul excepţiei susţine că a învederat că judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Turda nu era competent să soluţioneze cauza, deoarece decizia anterior menţionată nu fusese publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi nu producea încă efecte, iar verificarea măsurii trebuia făcută, potrivit
art. 348 din Codul de procedură penală, de către judecătorul de cameră preliminară de la tribunal. Arată că această solicitare i-a fost respinsă pe considerentul că dispoziţiile
Constituţiei impun necesitatea unei căi de atac împotriva încheierii de verificare a măsurilor preventive. Apreciază că cele reţinute de Curte în
Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 17 iulie 2017, sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză. 8. Tribunalul Cluj - Secţia penală - Judecătorul de cameră preliminară apreciază că, deşi textul legal criticat nu prevede în mod expres faptul că legiuitorul a avut în vedere, la instituirea acestui caz de nulitate absolută, şi nerespectarea competenţei funcţionale a instanţelor judecătoreşti (inclusiv separaţia funcţiilor judiciare), trebuie avut în vedere faptul că acest tip de competenţă este o creaţie a doctrinei (în cadrul clasificării competenţelor organelor judiciare), care este subsumată competenţei materiale şi personale a instanţelor judecătoreşti, fiind incontestabil legată de aceasta. Această orientare doctrinară şi jurisprudenţială exista şi sub imperiul
Codului de procedură penală anterior. Prin urmare, atât timp cât legea sancţionează cu nulitatea absolută nerespectarea competenţei materiale şi personale a instanţelor judecătoreşti, în mod implicit este avută în vedere şi nerespectarea competenţei funcţionale a acestor organe judiciare. Mai mult, nerespectarea separaţiei funcţiilor judiciare este, de asemenea, sancţionată cu nulitatea absolută, însă de această dată din perspectiva cazului de nulitate absolută instituit prin textul
art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, care se referă la compunerea completului de judecată. În consecinţă, judecătorul de cameră preliminară apreciază că motivele furnizate de inculpat în susţinerea excepţiei sale de neconstituţionalitate vizează, mai degrabă, o chestiune de interpretare a legii, ce cade în sarcina instanţei judecătoreşti, iar nu de constituţionalitate, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În măsura în care se apreciază că textul
art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală nu include şi cazul de nulitate absolută pentru nerespectarea competenţei funcţionale a instanţelor judecătoreşti (inclusiv a judecătorului de cameră preliminară), se apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este fondată pentru argumentele expuse de acesta, iar considerentele care au stat la baza pronunţării
Deciziei nr. 302 din 4 mai 2017, precitată, trebuie aplicate mutatis mutandis şi în cazul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de inculpat în prezenta cauză. 9. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul arată că
noul Cod de procedură penală a consacrat sistemul nulităţilor absolute exprese în
art. 281, stabilind şi trăsăturile care le caracterizează: nulitatea absolută nu poate fi înlăturată în niciun mod; nulitatea absolută poate fi invocată în orice stare a procesului, cu anumite derogări exprese de la această regulă; nulitatea absolută poate fi luată în considerare din oficiu. 11. Deşi
art. 281 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală nu prevede în mod expres faptul că legiuitorul a avut în vedere, la instituirea acestui caz de nulitate absolută, şi nerespectarea competenţei funcţionale a instanţelor judecătoreşti, Guvernul apreciază că, potrivit doctrinei, acest tip de competenţă este subsumat competenţei materiale şi personale a instanţelor judecătoreşti, fiind legat de acestea. Astfel, potrivit doctrinei, competenţa funcţională sau după atribuţii conturează categoriile de activităţi pe care le poate desfăşura un anumit organ în cadrul competenţei sale generale şi determină, fie în raport cu infracţiunea, fie cu calitatea făptuitorului, care instanţă este competentă să judece în primă instanţă şi care instanţă poate judeca în căile de atac. Competenţa funcţională rezultă, cu precădere, din principiul separaţiei funcţiilor judiciare prevăzut de
art. 3 din Codul de procedură penală şi poate fi analizată în raport cu fiecare fază a procesului penal. Dispoziţiile procedurale care reglementează competenţa funcţională a instanţelor judecătoreşti sunt norme imperative, încălcarea lor atrăgând sancţiunea nulităţii absolute, vătămarea procesuală fiind prezumată. De asemenea, şi nerespectarea separaţiei funcţiilor judiciare este sancţionată cu nulitatea absolută, potrivit
art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală. Astfel, Guvernul apreciază că argumentele autorului excepţiei vizează mai mult o chestiune de interpretare a legii şi nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate, excepţia de neconstituţionalitate fiind neîntemeiată. 12. Avocatul Poporului arată că dispoziţiile criticate au fost declarate neconstituţionale, prin
Decizia nr. 302 din 4 mai 2017, precitată, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,