Prin Încheierea din 5 iunie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 2.934/1999, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul Consiliului de Stat nr. 244/1978 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase, excepţie ridicată de Jana Iancu, trimisa în judecata pentru săvârşirea infracţiunii de operaţiuni interzise cu metale preţioase ori pietre preţioase şi semipretioase, naturale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile
art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 sunt neconstituţionale, întrucât "în legile fundamentale ale statului postcomunist nu este prevăzut ca deţinerea de metale preţioase şi operaţiunile comerciale să fie monopol de stat". Se mai arata ca dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în conformitate cu prevederile art. 150 din Constituţie şi contravin dispoziţiilor art. 15 din Constituţie, referitoare la obligaţiile şi drepturile cetăţenilor prevăzute de Constituţie şi legi. Dispoziţiile
art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind contrare şi prevederilor art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii, prin aceea ca sancţionează fapta persoanei de a dispune de bijuteriile ce constituie proprietatea sa. În opinia autorului excepţiei textul de lege criticat contravine şi prevederilor art. 11 pct. 2 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, potrivit cărora nimeni nu poate fi condamnat pentru o faptă care în momentul săvârşirii nu era prevăzută ca fiind infracţiune. Exprimandu-şi opinia, Judecătoria Tulcea apreciază ca dispoziţiile
art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 nu contravin Constituţiei, deoarece abrogarea
Decretului nr. 210/1960 nu echivaleaza cu dezincriminarea faptei, aceasta fiind sanctionabila pe baza dispoziţiilor
art. 67 din Decretul nr. 244/1978, care fac trimitere la
art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 210/1960. În opinia instanţei textul de lege criticat nu încalcă nici prevederile art. 41 din Constituţie, întrucât, potrivit acestei norme constituţionale, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, "or, tocmai
art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 este o norma dintr-o lege care limitează dreptul de proprietate". De altfel, susţine instanţa, "
art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978 interzice doar operaţiunile cu metale preţioase, nu şi comercializarea acestor produse în condiţiile legii". Potrivit prevederilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată nu este intemeiata. În susţinerea acestui punct de vedere se arata în esenta următoarele: a) "orice agent economic poate efectua operaţiuni cu metale şi pietre preţioase, dacă sunt menţionate în obiectul de activitate şi este autorizat - când este cazul - potrivit legii, textul criticat având rolul de a-i opri pe cei care nu îndeplinesc aceste condiţii"; b) "abrogarea
art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 210/1960 prin Decretul-lege nr. 8/1989 nu echivaleaza cu dezincriminarea
art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul nr. 244/1978, întrucât fapta prevăzută de acesta este sancţionată potrivit art. 67 din acelaşi act normativ"; c) iar "cu privire la încălcarea prevederilor art. 11 pct. 2 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, consideram ca, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, <<(Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei>>". Guvernul, în susţinerea punctului sau de vedere, a invocat şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 19/1993, nr. 82/1995 şi nr. 82/1996. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile
art. 50 alin. 1 lit. c) din Decretul Consiliului de Stat nr. 244/1978 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 63 din 15 iulie 1978. Autorul excepţiei susţine ca acest text de lege este contrar dispoziţiilor art. 15, art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie, referitoare la obligaţiile şi drepturile cetăţenilor, respectiv la garantarea şi ocrotirea proprietăţii, precum şi prevederilor art. 11 pct. 2 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, potrivit cărora nimeni nu poate fi condamnat pentru o faptă care nu era prevăzută ca infracţiune. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta a rămas fără obiect, deoarece, ulterior sesizării sale,
Decretul Consiliului de Stat nr. 244/1978 a fost abrogat prin
art. 36 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase în România (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 16 noiembrie 2000). În consecinţa, potrivit dispoziţiilor
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, conform cărora "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei" dispoziţii coroborate cu cele ale alin. (6) din acelaşi articol, care prevăd ca, "Dacă excepţia este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională", rezultă ca excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibila, urmând să fie respinsă. Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit A.c), al art. 23 şi al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA