Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, solicitând păstrarea jurisprudenţei Curţii în materie. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 15 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 646/45/2007, Curtea de Apel Iaşi - Secţia minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect revizuirea unei decizii prin care s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de autorul acesteia. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se consideră că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât instituie o inegalitate între justiţiabili şi o încălcare a dreptului la apărare al părţilor unui recurs în care s-a pronunţat o hotărâre fără a se evoca fondul. Curtea de Apel Iaşi - Secţia minori şi familie opinează în sensul respingerii excepţiei, apreciind că autorul acesteia critică de fapt o omisiune legislativă. Potrivit dispoziţiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, în sensul celor statuate de Curte în jurisprudenţa sa. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 322 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: "Revizuirea [...] unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în următoarele cazuri: [...]." Excepţia este raportată la prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 21 privind accesul liber la justiţie.