La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a Dosarelor nr. 1.440D/2007, nr. 1.441D/2007, nr. 1.442D/2007 şi nr. 1.779D/2007, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor. Curtea, deliberând, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarelor nr. 1.441D/2007, nr. 1.442D/2007 şi nr. 1.779D/2007 la Dosarul nr. 1.440D/2007, care este primul înregistrat. Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fără privilegii sau discriminări. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin Încheierile din 1 octombrie 2007 şi 26 noiembrie 2007, pronunţate în Dosarele nr. 3.161/100/2007, nr. 3.160/100/2007, nr. 3.153/100/2007 şi nr. 4.262/100/2007, Tribunalul Maramureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 106 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Excepţia a fost ridicată de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş cu prilejul soluţionării unor cauze civile având ca obiect drepturi băneşti. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât prevede un cuantum al ajutorului de deces mai mare decât cel reglementat prin
Legea nr. 19/2000, astfel că se instituie un privilegiu în raport cu ceilalţi asiguraţi din sistemul public de pensii. Tribunalul Maramureş - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens, arată că acordarea unui ajutor în caz de deces al cadrului didactic la nivelul a cinci salarii nu reprezintă o discriminare, dar, impunându-se ca plata acestui ajutor să se facă din bugetul asigurărilor sociale de stat, constituie o discriminare pentru toţi ceilalţi angajaţi care desfăşoară o activitate în baza unui raport de muncă, întrucât fondul asigurărilor sociale de stat se constituie în baza
Legii nr. 19/2000 din contribuţiile datorate de persoanele prevăzute la art. 5 din lege. În conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că tratamentul juridic diferenţiat este justificat, fiind instituit de legiuitor în considerarea situaţiei diferite în care se află personalul didactic faţă de alte categorii de persoane. Totodată, atât timp cât reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României nu este întemeiată. Avocatul Poporului consideră că prevederile
art. 106 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 sunt constituţionale. În acest sens, arată că principiul egalităţii în drepturi nu presupune uniformitate şi se aplică la situaţii egale, iar în cazul situaţiilor diferite în care se află anumite categorii de cetăţeni se justifică soluţii legislative diferite, fără a fi considerate ca fiind discriminatorii. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.