Augustin Zegrean - preşedinte Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ştefan Minea - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Oana Cristina Puică - magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală şi ale
art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor măsuri necesare în procesul de integrare europeană, excepţie ridicată de Gheorghe Copos în Dosarul nr. 2.674/300/2010 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 391D/2011. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, asistat de apărătorul ales Gheorghiţă Mateuţ, cu împuternicire avocaţială la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a transmis concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Cauza este în stare de judecată. Preşedintele acordă cuvântul apărătorului ales al autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, expunând, pe larg, motivele invocate în faţa instanţei de judecată cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate, care, în opinia sa, încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât permit preluarea în procesul penal a unor mijloace de probă obţinute în proceduri administrative neaflate sub controlul garanţiilor unui proces echitabil. Face trimitere şi la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a decis că utilizarea mijloacelor de probă obţinute prin constrângere în cadrul procedurilor administrative de control aduce atingere caracterului echitabil al procedurii penale ulterioare, prin încălcarea dreptului de a nu contribui la propria incriminare. Apreciază, în concluzie, că înscrisurile cu valoare "probatorie" menţionate de textele de lege criticate pot doar să furnizeze informaţii organelor de urmărire penală, iar folosirea lor ca mijloace de probă aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi pune în pericol independenţa şi imparţialitatea justiţiei.