Inapoi la Cautare

DECIZIE 237 /2013


referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281^3 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865


Puteti sa consultati o forma actualizata la data 20.06.2021, conform modificarilor publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, apasand butonul Cumpara Act.

Cumparati Actul varianta DOC

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriti o forma actualizata , la zi (20.06.2021) , a acestui act ? Cumparati acum online, rapid si simplu varianta DOC !

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

                               CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

    Prin Încheierea din 17 decembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 30.717/4/2012, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 281^3 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Petru Ioan Becheru într-o cauză având ca obiect soluţionarea, potrivit dispoziţiilor art. 281^3 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, a unei cereri de lămurire a dispozitivului unei hotărâri anterior pronunţate.

    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că toate cheltuielile de judecată, inclusiv cele privind îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârilor judecătoreşti, trebuie să fie suportate de către părţile căzute în pretenţii, din vina cărora litigiile iau naştere, nefiind obligaţia părţilor care formulează astfel de cereri şi nici a statului de a plăti respectivele cheltuieli.

    Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, în măsura în care critica autorului excepţiei şi consideraţiile teoretice care o însoţesc nu se referă şi la cererile de îndreptare sau completare, ci doar la cererea de lămurire a hotărârii judecătoreşti. Se arată că partea vinovată de neplata creanţelor datorate este cea din vina căreia se naşte litigiul şi care prilejuieşte cheltuieli referitoare la promovarea cererii de lămurire, motiv pentru care ea ar trebui să fie obligată şi la plata acestora, ca şi cheltuielile de judecată, în caz contrar fiind încălcate prevederile art. 21 din Constituţie.

    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

    Avocatul Poporului arată că dispoziţiile art. 281^3 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale, exonerarea părţilor de plată cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârilor, prin textele criticate, fiind opţiunea legiuitorului, în exercitarea competenţei sale, conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie. Se mai arată că reglementarea dreptului de a formula cerere de îndreptare, lămurire sau completare are ca scop evitarea exercitării căilor de atac pentru repararea unor eventuale omisiuni ale instanţei atunci când acestea privesc erori materiale şi nu au incidenţă asupra fondului litigiului dedus judecăţii. Se susţine că vina pentru lipsa de claritate a dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti aparţine instanţei care a pronunţat respectiva hotărâre, motiv pentru care ar fi injust ca partea căzută în pretenţii să suporte cheltuielile legate de cererile de lămurire împreună cu restul cheltuielilor de judecată. Se mai arată că, în cazul exercitării cu rea-credinţă a cererii de îndreptare, în scopul tergiversării procesului, ar putea fi acceptată soluţia legislativă potrivit căreia partea vinovată de abuz de drept să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată cauzate, dar că acest aspect este de competenţa exclusivă a legiuitorului, excedând competenţa instanţei de contencios constituţional.

    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 281^3 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, care au următorul cuprins: "Părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii."

    Având în vedere prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, potrivit cărora "dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare", precum şi Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea reţine ca obiect al prezentei excepţii de neconstituţionalitate prevederile art. 281^3 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865.

    Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (2) referitor la statul român şi ale art. 21 cu privire la accesul liber la justiţie.

    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că reglementarea în sarcina statului, şi nu în cea a părţii căzute în pretenţii, a obligaţiei de plată a cheltuielilor legate de formularea unor cereri de lămurire reprezintă opţiunea legiuitorului şi se justifică prin faptul că lipsa de claritate a dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti este imputabilă instanţei care o pronunţă, părţile neputând fi penalizate pentru aceste neajunsuri.

<   1   2   3   >  

Forme la zi | Modificari Act | Printare | Salvare DOC

Inapoi la Cautare

Comentarii Act

Nu sunt comentarii momentan.

Posteaza pe retele sociale

Pentru a posta un comentariu trebuie sa va autentificati


Daca nu aveti inca un cont si vreti sa va inregistrati dati click aici


Despre Companie

CTCE este liderul national in domeniul software legislativ. Avem o experienta de peste 35 ani in domeniul dezvoltarii de aplicatii software.
(aflati mai multe)

Termeni si Conditii
Comanda LegisPlus
Testeaza LegisPlus
Resurse Lege-Online

Nota CTCE

Continutul, designul, structura, precum si materialele Lege-Online.ro apartin C.T.C.E. - Piatra Neamt si sunt protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, cu modificarile si completarile ulterioare. Copierea/distribuirea/republicarea acestora este ilegala.

Intrati in Contact

  • Telefon:
    (0233) 211 020 / (0233) 218 110
  • E-mail:
    office@ctce.ro
  • Adresa:
    Bd. Decebal, nr. 32
    610076, Piatra Neamt, Neamt
    Romania


CTCE - Centrul Teritorial de Calcul Economic

Info

Se încarcã, vã rugãm asteptati.